De mînă cu mine

sky isLinişte de rocă fiartă,

am să-ţi scriu povestea-n piatră.

Vulcan prăpădit de potop,

tu, suflet lipsit de noroc,

hai, vino, la margini de lume

să ne plîngă cascade nebune,

să stăm cu mirosul la pîndă

tu, trup de ciută flămîndă,

nu ştii că-n torente de ierburi înalte

ne cheamă la viaţă morminte uitate?!

De milenii şoapte de flaut s-au stins

încă mai caut aiurea prin vis

fereastra deschisă spre-abis…

Tu, ploaie de foc repezită,

de vară proaspăt cosită,

suspin la margine de seară,

straniu refren de vioară,

haidem în lume departe

avem de trăit înc-o moarte…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :