De ce mi-ai furat bărbatul?

943865_994212343972048_3154373019612700273_nTrebuie să admit că niciodată n-am știut să răspund la întrebarea aceasta, dar m-a amuzat de vreo două ori cînd am fost pusă față în față cu femeia de drept sau prin lege, spuneți-i cum vreți, devenită din cauza mea o ex. Cîtă nemernicie din partea mea… Am furat un bărbat de sub nasul unei muieri, de parcă acela ar fi fost o legătură de ridichi din piață, un pumn de castane sau o tanga prețioasă dintr-un mall. Nu le-a trecut niciodată prin cap acestor femei că bărbatul acela avea propriile lui dorințe, vreri și sentimente ce nu se mai armonizau demult cu teritoriile cerute de o femeie prea posesivă, prea indiferentă la ele sau mai puțin intuitivă la faptul că pe oameni, în general, iar pe bărbați, în special, nu-i reprezintă apartanența la ceva anume decât pentru o perioadă limitată de timp. Cînd vine vorba despre relații, subiectul e și mai complicat.

Ca musca în lapte…

Poți controla un schimbător de viteze, poți urmări un gînd pînă la epuizarea lui, poți planifica o vacanță, te poți arunca fără teamă într-o căsnicie, dar nimic din toate astea nu-ți oferă garanții pe termen nelimitat. O secundă nefastă, o clipă de neatenție sau mai multe și totul se schimbă. De pe culmile unei aparente fericiri te poți trezi în hăul disperării cît ai zice ”tiramisu”.

Și nici măcar nu e o chestiune de alegeri, ci mai degrabă de o aroganță cu iz de nesimțire, atît de pregnantă la unele femei care și-au dorit toată viața să fie ale cuiva, fără să știe, de fapt, pe ce lume trăiesc. Fiindcă ele nu aveau treabă cu lumea din jur, atît timp cît se simțeau protejate de un bărbat. Astfel ”fata lui tata” devenea ”iubita lui cutare”, și între aceste două apartenențe ele uitau să mai trăiască și să-și asume propria identitate, confundîndu-se pînă la anulare de sine cu celălalt. Bărbatul încă e cam sătul de sine însuși și nu vrea să vadă în femeie o prelungire a propriului sine și, oricît ar marșa psihiatrii pe ideea că sindromul Oedip există și că bărbații caută într-o femeie calitățile mamei lor, există promisiuni mai fierbinți decît o mîngîiere maternă.

11752562_1096227910404754_7361255721129552148_nDesigur am fost și eu părăsită pentru altă femeie, firește am suferit, și vanitatea mea a fost bulversată la vremea respectivă, dar nu mi-a trecut prin cap să mă tăvălesc pe jos de durere, nici să-mi smulg părul din cap, sau dacă am făcut-o am știut doar eu și cei patru pereți. Mă rog, acum știți și voi. În nici un caz însă nu mi-a trecut prin cap să merg la preafericita și să-i trag o scaltoacă de să-i sară mucii pe pereți. Darmite s-o întreb prietenește ”auzi, fată, de ce mi-ai furat iubitul?” Păi, chiar nu știu ce răspuns ar fi putut să-mi dea, sărmana… decît să-mi rîdă în nas, că altceva, zău, nu cred că mai avea sens. Ceea ce este între mine și un bărbat nu e treaba nimănui, cu atît mai puțin a unei muieri ivite din senin în viața lui. Iubirea e așa o întîmplare minunată că nu merită s-o strici cu tîmpenii, ba chiar să te retragi demn cînd totul pare să ia sfîrșit, nu să te agăți de gulerul alteia cerînd clemență. Ce vină are ea că tu n-ai fost în stare să iubești cum trebuie?

Ia-ți, dragă, catrafusele mai repede și dispari de unde nu mai ești demult dorită și lasă-i pe alții să-și vadă de amorul lor. Știu, e nasol, e greu, e nedrept, ai făcut atîtea sacrificii, dar nu-i pasă nimănui de asta. Măcar păstrează-ți demnitatea intactă, rămîi o amintire frumoasă, nu ne stresa cu crizele tale…

Cu musca pe căciulă

Numai că, din nefericire, multe femei nu au simțul măsurii în dragoste. Nu au simțul măsurii în general, dar în dragoste, atunci cînd nu le mai ies pasențele, o iau razna într-un fel cu totul special. De aceea nici nu acceptă libertatea celuilalt și nici nu iau în considerare dreptul fiecăruia de a o da în bară.

Prima dată cînd m-a tras deoparte o femeie disperată, pe cale să-și piardă bărbatul, nici măcar din vina mea, i-am răspuns în răspăr, ochind momentul potrivit să dispar pe ușă. În lipsă de replici inteligente, deși cînd nimeresc în situații bizare, îmi vine să iau interlocutorul peste picior, am început să casc, lovită subit de un somn irezistibil, după o noapte cam albă. Dar nu era vorba despre bărbatul ei. Ultimul lucru pe care mi-l doream erau niște tochituri sentimentale înmuiate în lacrimi sărate. Printre picăturile mari și amare ale celei din fața mea țîșneau cuvinte și mai mari ca ”viața mea”, ”minunea”, ”renunțările”, ”sacrificiile”, ”mă distrugi”. Deși sunt de părere că nimeni nu poate distruge pe nimeni decît cu acordul celuilalt, m-a umflat mila de chinul ei. Săraca, n-avea altceva în viața ei decît un amărît de bărbat. Viața ei, minunea ei… Nici nu știam cu ce-aș putea-o ajuta, dar îmi doream al naibii să pot să fac ceva pentru ea.

12004861_533589930129578_8795089451515909455_nMi-era jenă de spectacolul pe care mi-l oferea, apela la empatia mea, la înțelegere, dacă avea cum, cred că ajungea și la șantaj, un singur lucru nu lua însă în considerare. Că nu era vorba nici despre ce voiam eu, dacă înțelegeam sau nu durerea ei – normal c-o înțelegeam – , nici despre ce voia ea, să rămînă pe veci cu iubitul, zeul, minunea, viața și moartea și să-l sufoce cu prezența ei, cînd putea fi dorită din nou în absență și păstrată ca un fluture mort în colecția de amintiri de neuitat a unui curvar de cursă lungă. Argumentul suprem era ”tu nu-l vrei pentru toată viața”, pesemne aveam o banderolă pe frunte pe care era ștanțată cu litere mari povestea asta. Cine are, mă rog, garanții pentru toată viața? Femeile de genul acesta vorbesc despre dragoste si chimia ei ca și cum ar putea face credit nelimitat la Banca de Resuscitare Periodică a Sentimentelor, rămînînd totuși lor înșile datoare cu o viață personală, independentă de realitățile și tabieturile bărbatului iubit.

Nucleul central, stîlpul personalității lor, baza iubirii e mereu un EL, cînd, de fapt, ar trebui, ca toată concentrația asta de senzații, emoții și dorințe să plece de la ele. Îți trebuie o abilitate senzațională să nu-ți plictisești partenerul, dacă nu ai de unde s-o scoți, dacă nu jonglezi cu tachinările, dacă faci mofturi la sex, dacă rîzi ca proasta cînd ar trebui să taci, dacă miorlăi prin magazine că vine 8 martie, dacă el vrea copii și tu vrei o siluetă fină (pentru tot restul vieții, se înțelege), dacă nu-l aștepți acasă zîmbind, ci tot cu botul pînă-n pămînt, de ce crezi că ai fi îndreptățită să întrebi, pe oricine îți iese în cale, de ce ți-a furat bărbatul? Bineînțeles că n-o să-ți spun pentru că așa am vrut, e o chestiune care mă privește personal, și doar nu suntem prietene, dar apelez la inteligența ta limitată să pricepi că oamenii fac ce vor, mai ales bărbații.

Să vină bunica, și mama, și prietena… se caută alianțe…

 A doua oară cînd am comis-o, chiar nu m-au mai interesat lacrimile părăsitei. Eram prea îndrăgostită și prea sătulă de crizele personale ale muierilor care nu știu nici să iubească, nici să admită că dragostea durează foarte puțin, dar de cele mai multe din cauză că femeile de consum imediat par să nu priceapă că într-o relație e muncă nonstop, că nu trebuie să te culci pe urechea nesimțirii și să te plafonezi ca femeie, că rolul tău de îndrăgostită nu s-a încheiat odată cu ”hai să locuim împreună”, ba că dimpotrivă, atunci vine partea cea mai nărăvașă, testul pe care poți cel mai ușor să-l pici. Acesta e valabil și în cazul lui, efortul e comun. În afară de faptul că el va deveni din ”bărbatul vieții” cel mai nemernic dintre nemernicii pămîntului, că uite ce-a făcut ea pentru el, uite cîte vase a spălat, cîte șosete a spălat, de cîte ori a apăsat ea pe butonul mașinii de spălat și de cîte ori a fost trezită din somn pentru că el avea chef de sex, iar el, marele nemernic, nu a apreciat aceste sacrificii, ei bine, va simți în gustul gurii nevoia de revange… vrea sînge, vrea să-și revendice dreptul pe teritoriul ei încălcat de inamica numero unu, vrea circ, vrea crize, vrea și cere sfaturi, aruncă în stînga și-n dreapta cu rahat, cum ea?!, femeia virtuoasă să pățească așa ceva? Trebuie să afle toată lumea că cealaltă e o curvă ordinară și că nu merită să fie iubită… că numai Ea, EA, și nimeni alta…

12033093_909496049130411_979109541142944502_nDesigur, mai întîi de toate s-a plîns prietenei ei, altă bucată de muiere cu sfaturi la grătar. Să facă așa și pe dincolo… chiar dacă e nemernic, nu merită lăsat pe mîna unei distrugătoare, că doar ele îi vor binele. LUI, se înțelege… Apoi a fugit repede la mama (a lui și a ei) să caute consolare, mamele s-au aliat și-au strîns-o în brațe, i-au șters lacrimile amare, dar n-au reușit să-l întoarcă din drumul pierzaniei pe nemernic. Drama Antigonei era o mică minciună pe lîngă ce i se întîmplase înșelatei noastre. Mai rămăsese bunica, nici nu mai contează a cui, care nu aflase cum fusese ea despuiată de bărbat, de zici că omul acela era jucărie la cheremul tuturor crizelor. În fine, un caz din miile de cazuri de pe planeta asta plină de iubiți care vor să intre pe gîtul cuiva cu sila, dacă nu se mai poate cu mila.

Fapt: bărbații nu pot fi furați!!!

Și asta ar trebui să intre bine în țeasta acestor crizate. Și nici femeile nu pot fi furate… Se întîmplă însă ca bărbații și femeile să se îndrăgostească unii de alții, și apoi să se iubească așa cum și-ar fi dorit de fapt, dacă ar fi întîlnit persoana potrivită la timp. Nici garanții de persoană potrivită nu există. De aceea spun că e de-a dreptul jalnic să plîngi cu spume pe la ușa unei bunici, femeie de treabă care vrea să stea liniștită și să se bucure de pensie și de nepoții pe care i-a crescut pe cînd tu nu existai în viața nimănui, dar vii acum cu capsa pusă și-i faci nepotul cel mai mare nemernic, fiindcă, auzi tu, ce nenorocire, a fugit un bărbat de-acasă în lumea largă.

Sigur că dau din umeri. Nu pot și nici nu am timp să empatizez cu astfel de femei, nu vreau să le înțeleg, mi se pare de altfel că suntem de pe planete total diferite. O astfel de întrebare mi se pare umilitoare pentru cea care o pune. Eu știu doar că atunci cînd o poveste se încheie, e rîndul alteia. Poate mai frumoasă. Poate cea în care voi rămîne pentru mai mult timp. Acum na, dacă o să încerce cineva să mă fure de lîngă un bărbat, cine e de vină că mai și reușește? În orice caz, nu mi-l imaginez pe iubitul meu luîndu-l la pumni pe celălalt și făcîndu-l bulangiu. După cum îl știu, mai degrabă îmi dă un eject pe toată viața și pe urmă se descurcă fiecare cu alegerile lui.

O fi dureros, dar e mai sănătos.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *