De ce e nevoie de wishlist-uri

lightToți oamenii normali la cap au obiceiul ca la începutul anului să-și propună obiective pentru anul următor sau își pun dorințe gen mai puține kilograme, să fie în formă sau să-și petreacă mai mult timp cu prietenii sau familia. Nu e absolut nimic rău în asta. Dacă o luăm și ca exercițiu de imaginație, tot va ieși ceva bun din asta.

În Cartea sa „What They Don`t Teach You At Harvard Business School”, Mark McCormack ne vorbește despre un studiu făcut pe absolvenții anului 1979 de la Harvard MBA. În acel an, studenții au fost întrebați dacă și-au stabilit obiective clare și precise, dacă le-au notat undeva, pentru viitorul lor profesional și dacă au un plan pentru a-și proiecta cariera.

  • 84% dintre ei nu aveau nici un obiectiv stabilit
  • 13% aveau obiective și știau ce vor, dar nu-și scriseseră planul vieții nicăieri.
  • 3% aveau obiective bine stabilite, le scriseseră și făcuseră un plan de lucru pentru a și le atinge

10 ani mai tîrziu, cercetătorii i-au intervievat din nou pe membri acestei clase. Rezultatele?

  • Cei 13% absolvenți care avuseseră obiective cîștigau de două ori mai mult decît cei 84% care nu aveau nici cea mai vagă idee de ce vor face în viață.
  • Mai șocant era că cei 3% cu obiective clare și scrise, pentru care chiar făcuseră un plan de lucru, cîștigau de 10 ori mai mult decît cei 97% luați la un loc!

Este, deci, stabilirea de obiective, un lucru ce trebuie făcut? Sunt oare lucruri ce pot fi stabilite, iar altele ne pot scăpa din vedere? Nu cred că există o magie anume pe care s-o poți face atunci cînd te-ai setat pe butonul succes. Sigur că stabilirea de obiective poate ajuta, dar cred că ceea ce este mai productiv în zilele noastre este combinația perfectă dintre perseverență, continuitate și ingeniozitate. Plus, bineînțeles, viziunea, astfel încît să poți ghici care este și va fi moda viitorului.

steps4. Auto-evaluarea. Ești fericit/ă cu slujba pe care o ai?

Răspunde sincer, că nu ești la ședința cu șefii cînd trebuie să fii diplomat și să pari un bun coleg sau un bun angajat. Unul dintre cele mai mari riscuri ale carierei este să te complaci în situația pe care o ai. Apoi să te plîngi că nu-ți convine, dar să nu faci nimic în privința asta, nici măcar să nu găsești curajul de a o da în bară. Mi-am dat demisia de 13 ori pînă acum. N-am dat lovitura niciodată. Uneori mi-am trimis CV-ul și în locuri în care n-aveam ce căuta. Alteori l-am trimis la plesneală. Iar alteori a fost citit de unii oameni pe care-i disprețuiam. A trebuit să fac asta ca să fiu mai atentă și să nu-mi mai trimit proiecțiile, experiența și dorințele în van. Într-un fel sau altul, mi-am păstrat libertatea spiritului, am făcut tot ce mi-a trecut prin cap, nu mi-a zis nimeni ce să scriu sau să gîndesc, n-am putut să vînd produse în care nu credeam, am avut limite ferme de pupincureală și și mai ferme de suportare a cretineilor prin preajma mea. În majoritatea cazurilor, mi-am dat demisia pentru că nu mai aveam ce învăța de la acel loc de muncă sau cînd n-am mai găsit o sursă de amuzament în proiectele pe care le derulam cu oamenii.

Oricum ar fi, acei ambițioși freak workaholici m-au scos din sărite, nu erau deloc workaholici, dacă vreți să știți, pur și simplu nu aveau pe nimeni de iubit sau pe nimeni care să-i iubească, să-i răsfețe sau să le arate că there is life after your job. Dacă ești genul care crede că munca de la 9 la 5 te bagă în pămînt după 6 luni, atunci o să alegi ca mine, sa fii freelancer. O chestie care puțini știu cu ce se mănîncă și și mai puțini înțeleg că treaba asta e mai serioasă decît o slujbă de 8 ore (care-ți mănîncă toată ingeniozitatea și îți termină definitiv ludicul (da, știu, sunt unii care vor încerca să dovedească că nu e deloc așa, n-au decît). Atît timp cît încă se iau de colegi și nu-și văd de viața lor (aia cîta mai e după muncă) tind să cred că neavînd o viață personală echilibrată, nu vor avea randament nici la muncă. Dimpotrivă, vor sfîrși prin a-i enerva constant pe unii și pe alții pînă cînd vor primi ejecturi de la colegi și producția în cazul lor va tinde spre zero.

unde as vrea sa fiuProblema e atunci cînd realizezi că ți se cam termină viața și n-ai înțeles mare lucru din ea. Rutina e bună, dar are și rutina limitele ei. Pînă te dumirești, ai și împlinit 60 de ani, întrebîndu-te unde dracu s-au dus anii tinereții, vorba cîntecului, de ce ți-a deraiat norocul în halul ăsta și cum de-au ruginit toate skillurile tale? Pentru că… rutina.

Poate că a venit momentul acela în care trebuie să te dai un pas înapoi și să analizezi cu luciditate unde te afli acum și unde vrei să fii mai încolo. Am făcut de 14 ori asta, încît am ajuns și eu la rutina pasului înapoi. Ca să pun punct acestei rutine, cred că ar trebui să mai merg și înainte. E tot o spargere de tipare și asta.

scrisori de mana3. Numără-ți realizările, oricît de mici sunt ele

Nu contează că ceri o mărire de salariu în funcție de performanțele tale, că obții o bătaie  pe umăr sau că-ți updatezi CV-ul cu o nouă experiență profesională – la un moment dat tot va trebui să listezi realizările vieții.

Partea delicată este atunci cînd o faci o dată la 6 luni sau nici nu-ți mai aduci aminte cînd ți s-a întîmplat ceva ieșit din comun, poate că ești genul care macină pe aceeași frecvență și vrea rezultate spectaculoase. Nu se poate, ți-e clar, nu? Doar dacă nu cumva câștigi la loto, atunci se schimbă treaba. Dar pînă dă norocul peste tine, ia o hîrtie – acum, dacă se poate! – sau scrie într-un carnețel realizările pe care ai de gînd să le bifezi pe anul acesta. Apoi vezi la sfîrșitul anului dacă te-ai ținut de cuvînt față de tine. Adună toate dovezile pentru un portofoliu interesant, sau pune-le pe un site. N-ai site? Păi fă-ți unul, ca și cum ar fi cartea ta de vizită. În era digitală, e o greșeală să-ți lipsească așa ceva.

nad day2. Fii conștient/ă de cît câștigi

Dacă afli că ești subestimat/ă financiar, iată un motiv bun să cauți o slujbă unde ești stimat/ă pentru calitățile tale. Trebuie să știi cît valorează munca ta, să cunoști salariile celorlalți care fac aceeași treabă ca și tine, înainte să te programezi la un nou interviu. Am cunoscut o dată pe cineva care mergea la interviuri pentru noi slujbe, chiar dacă îi plăcea enorm slujba pe care o avea la acel moment. Căuta noi perspective, noi experiențe, noi oportunități. Puțini pot înțelege această sete profundă de cunoaștere sau nevoie de noi experiențe.

Una din cele mai bune moduri de a avansa în carieră este să vrei constant să înveți sau să te provoci singur/ă să faci anumite lucruri doar ca să vezi ce iese. Numește-o curiozitate, sau numește-o cum vrei. De-aceea cred că nu i-am înțeles niciodată pe cei care spuneau că nu pot să fac una sau alta, de obicei îi lăsam baltă și căutam pe altcineva cu care se poate face ceva.

vultur1. Permite-ți să te recreezi

Nu în cele din urmă, ceea ce e mișto la urmărirea, planificarea sau updatarea vieții tale profesionale, este că nu-ți trebuie o diplomă de la Harvard ca să înțelegi că totuși viața înseamnă mai mult decît muncă. Ca să-ți menții bateriile încărcate la maxim, evită suprasolicitarea și bifează pe tabla vieții și proiectele personale, timpul de petrecut cu familia și CĂLĂTORIILE!

Așa că nu mai sta, să-ți scrii obiectivele (dorințele) pe proaspătul an e un lucru pozitiv și îți dă motive să mergi mai departe. Dacă mă uit în urmă la cele pe care mi le-am scris la 21 de ani, de pildă, fără să știu ce știu acum din studiile citite de-a lungul timpului și din experiențele avute, aș putea crede că ori am fost vizionară ori cuvintele nu au fost scrise doar pe hîrtie, ci și înregistrate undeva, în matricea Universului, care apoi a acționat cum a știut el mai bine, chiar dacă i-a luat mai mulți ani să mi le îndeplinească.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *