D`ale studenției valuri…

Stăteam în vestita Regie, marele campus, în P10, 5 gagici într-o cameră și o baie pentru toate, c-așa-i frumos. Eram studentă la a doua facultate pe care n-am terminat-o niciodată, sincer vorbind îmi căutam job. Analizând problema ieșeam mai bine să stau în cămin că bani de chirie în București nu prea aveam, la mine în oraș nu voiam să mă întorc din varii motive, așa că asta a fost soluția optimă pentru o viață mai bună.

aperitiveAm schimbat câteva job-uri în anul acela, le trecem la experiențe, c-așa-i normal. Am consumat câteva cartele de telefon sunând la diverse firme. Am mers și la interviuri, cao rice începătoare, din firmă în firmă. Am lăsat ca număr de contact telefonul unei mătuși, că nu erau mobilele în floare la vremea aceea. Mulți îmi spuneau să revin, dar faptul că nu aveam un domiciliu stabil reprezenta o problemă. Printr-o cunoștință din copilărie am ajuns să lucrez într-un fast food, la Copli, iar când a venit ziua de salariu m-a invitat domnul patron grec la masă să discutăm. Ce naiba era de discutat? Trebuia să-mi plătească salariul și gata. Am discutat ce-am discutat până mi-am dat seama că nu voi primi salariul niciodată, am primit doar complimente de genul ”ce bine arăți, eu sunt căsătorit, am și copii, dar nu stau cu mine, familia e în altă țară, vreau să fim împreună”. Eu o țineam pe a mea să mă plătească pentru ce muncisem, iar el o ținea pe a lui că mă va plăti mult mai bine să nu muncesc. Ne înțelegeam de minune, ce mai!

Am comandat ce era mai scump în meniu, am băut un cocktail, deja mă plictisise discuția asta libidinoasă. M-am uitat țintă în ochii lui așa cum trebuie să facă o Aspirină care se respectă și i-am spus că nu are el bani să mă plătească, conștientă fiind că mi-am luat adio de la salariul pe luna aia. M-am ridicat și am plecat, după ce i-am trântit în sinea mea câțiva dumnezei și cristoși ce sper să-l urmărească și azi.

Pe scurt, asta a fost una dintre experiențe.

11079062_10202939537724327_1285975028_nErau zile când veneam epuizată și vorbeam cu fetele din cameră, le povesteam ce pățeam zi de zi, pe unde tot alergam. Le povesteam ce mi se propunea în loc de salariu, eram de-a dreptul șocată. Mulți cereau experiență, experiență avea Aspirina din părți. Doar ce terminasem facultatea, așa că bănuiesc că știți ce enervantă e faza cu experiența. Mă luptam cu morile de vânt, nu vedeam nici o portiță.

Într-una din zile, o colegă de cameră vine și-mi spune că are un prieten care lucrează într-un bar prin Romană și dacă vreau să mă duc să lucrez acolo ca ospătăriță. Bineînțeles că am fost de acord. A doua zi, fetele  m-au aranjat, m-au gătit de ziceai că plecam să iau vreun premiu Grammy, nu să debarasez mese și să mă ciupească de fund alți libidinoși. Am plecat agale spre Dixi Bar. După 10 minute de vorbit cu patronul, am și fost angajată. La început mi s-a părut dubios, dar mai târziu am înțeles că își apăra bussines-ul. Nu știu cum, că n-aveam nici o centură la karate.

La nici o lună, domnul patron a observat că pe tura mea erau cele mai mari încasări și ce s-a gândit el? A dat-o afară pe cealaltă fată și uite așa m-am trezit că lucram 7 zile din 7 de la amiază până mă uita Dumnezeu pe acolo. Doi barmani prin rotație și cu mine. Unde pui că ajungeam noaptea în cămin și găseam fetele în chefuri, iar eu trebuia să mai rezist și cu ele că oricum nu se putea dormi.

Am dus-o așa vreo patru luni. Am tot sperat să se ivească ceva bun la orizont, dar nu s-a întâmplat. Nici măcar un aveam timp să caut. Într-o dimineață m-am trezit atât de cheaună încât mi-a dat sângele pe nas. Au sărit fetele pe mine, stai pe spate, ridică o mână, fă țucahara întins și alte treburi de genul până mi-a fost mai bine. Nici cafeaua nu mai avea efect, tinerețe, tinerețe, dar cât să duci? Păi, stai așa, ce fac eu cu viața mea?

vinulAm luat decizia ca în ziua respectivă să beau un pahar de vin și-apoi să dorm și iar să dorm, zis și făcut. Am dormit două zile, iar a treia am mers frumos la bar și le-am spus că-mi dau demisia imaginară că viața este mai importantă. Patronul a încercat să mă oprească, să-mi promită că mai aduce pe cineva, că nu e bine ce fac, îmi mărește salariul, îmi face și contract numai să stau. Dar decizia era luată deja, nu trebuia să ajung la epuizare să facă lucrurile astea, îi spusesem dinainte că nu e este uman, că este exploatare, dar mai mult decât promisiuni n-am văzut nimic.

Am plecat pe jos spre cămin, eliberată. Am analizat tot ce făcusem în ultimele luni. Iaca, altă experiență în plus.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :