Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului

10502372_10152430679774023_7666834292827999834_nOmul de zăpadă s-a topit, zilele au trecut mai repede sau mai încet, mai stresante sau mai frumoase, a venit primăvara. În cele peste 100 de zile de când nu ne-am văzut, nu ne-am auzit, am trăit două destine paralele (două călătorii, două destinații diferite).

A fost aici la câțiva kilometri de mine, ar fi vrut să ne vedem, să povestim verzi și uscate, dar se pare că n-a putut să mă apeleze. Poate și-a dorit să rămână doar o amintire frumoasă. Ce-i mai trebuie și altele? O amintire tot amintire rămâne, orice ai face.

Cum uneori mă mănâncă undeva, i-am dat un mesaj: ”Invitație oficială: „mișcă-ți fundul sexy la București, de Paște. Îți donez jumătatea de pat liberă”, nu te răsfăț cu meniuri alese, dar de un masaj adevărat poți avea parte:)”

În secunda doi a văzut mesajul, dar răspunsul se lasă așteptat. Nu mă miră, știu răspunsul. A început lupta acerbă cu ”Eu-l”, cu dorințele, cu mintea, cu dracu și cu lacu. Nu-mi rămâne decât să fumez și să aștept.

Ce să mai aștept? O altă amintire? Mda, e și asta o chestie, dar nu trăiesc din amintiri. E frumos să ai ce povesti la bătrânețe, însă mai avem ceva cale până acolo. Simt cum mă cuprinde oboseala, nu-mi doresc decât să dorm și iar să dorm. Să dorm vreo trei zile și trei nopți și să visez.

Noapte bună, București!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *