Cunthinking

17Coafura: “Ai văzut în ce hal arăta duşmanca mea?” (E nesigură, ar trebui s-o ignori)

Fusta de la reduceri: “De ce nu mi-ai zis că sunt reduceri?” (E econoamă, poţi s-o iei de nevastă)

Reţeta: “Îţi place mîncarea?” (E interesată şi a vrut să te impresioneze, nu te limita doar la atît)

Amantul duşmancei: “Lasă că-i spun eu vreo două despre ea” (Părăseşte-o! E bîrfitoare)

Sexul cu tine: “Azi poate încercăm o nouă poziţie”  (Come on, man, astfel de lucruri nu se indică. S-a plictisit de tine.)

Invidia: “Nu înţeleg de ce are aia atîta succes, mai e şi proastă făcută grămadă” (Semn că cealaltă e mai interesantă, poţi să încerci şi altceva). 

Cum bărbaţii se transformă în femei

Zilele astea mi-am dat seama că şi cei mai inteligenţi bărbaţi pot fi conduşi uneori de o păsărică albă în cioc, subţirică la mijloc, tragi cu puşca… treci la loc, nota 4. Şi s-a mai distrus un mit în mintea mea. S-a făcut ţăndări. S-a făcut muci. Praf şi pulbere. S-a transformat în manele. Mitul tipului senin, olimpian, detaşat de problemele superficiale ale iubitei lui, gen: îţi place, iubi, culoarea ojei mele?, de crizele acesteia de personalitate şi de idioţeniile pe care o femeie le scoate din buzunar şi le trînteşte în capul consortului din superficialitate.

fyhye4rtTaclaua – apanajul femeilor 

Nu vreau să fiu rea, dar nici nu pot să nu constat în realităţile mereu la îndemînă că majoritatea preocupărilor femeilor se opreşte la fleacuri ce fac deseori subiectul a două ore de discuţie. N-ai ce să faci, gura lumii slobodă, dar a femeilor mai trece şi prin lobodă, adică total pe lîngă subiect. Imaginaţie bogată, domnilor, trecută prin furcile caudine ale frustrărilor sau ale simplelor plictiseli de provincie.

Ca să nu aveţi probleme, sau hai să punem problema altfel, mai pragmatic, ca să aveţi linişte sub acoperişul comun, dati-i femeii voastre de lucru: faceţi-i un copil şi lăsaţi-o fără slujbă, astfel încît să depindă de finanţele voastre. Prea multă libertate strică, iar majoritatea chiar nu ştiu s-o folosească în mod constructiv. Şi aici mă refer şi la bărbaţi, că n-or fi ei mai breji. Dar dacă aş fi bărbat, zău dacă mi-ar plăcea să-mi comande o fustă, şi n-am pus sinonimul real al “fustei” doar din considerente estetice. Dacă n-aş da cu ea de toţi pereţii… Să dăm totuşi cîteva exemple, ca să nu vorbim în van şi pentru o mai bună înţelegere a textului.

Test de angajare şi messenger 

Imaginaţi-vă o bunăciune de femeie la 21 de ani, nu zic fetişcană, fiindcă avea formele Monicăi Belucci în Malena. Deşi vîrsta fragedă o trimitea mai degrabă în categoria puştoaicelor în drum spre ascensiune, avea un zîmbet cam prea lătăreţ, după părerea mea, cam prea forţat pentru a fi sincer, deşi frumos. După vreo douăzeci de deschideri ale buzelor într-un surîs ce se dorea şarmant, timp în care mi-am blocat privirea în gingia ei roz, zîmbete pe care mi le-a tot aruncat într-un birou oarecare, din nu contează ce redacţie, deja începusem să mă întreb, fără să-i zîmbesc back: “ce se tot hlizeşte asta la mine de fiecare dată cînd o întreb ceva?” După ce că aveam treabă pînă peste cap, mai trebuia să-i întorc şi ăsteia la loc comanda zîmbetele ei de farfuză. Asta n-are probleme? Mă rog, venise şi ea la o angajare. Şeful meu, eu fiind o sub-şefă, îmi spusese mai devreme: “dă-i un test să vedem ce poate, cum scrie, care e topica frazei sale, dacă e doar o fată frumoasă (deci, să fie clar, în limitele esteticii de grup bunăciunea noastră se încadrase de minune), că pînă la urmă, cine ar vrea să lucreze în birou cu vreo naşpete sau vreo cariată, care să ne omoare pe toţi mai spre vară cu duhorile şi celulita ei?

Una peste alta, o iau pe Malena mea într-o doară la întrebări, îmi zice că vrea să fie prezentatoare TV (da, cum să nu, gîndesc, ea împreună cu toate fufele de la pagina 5, vai, mi-e rău, asta-şi exersa duioşia pe mine, n-are de unde să ştie, sărmana, că nu mă mai uit la TV de vreo patru luni, eh, şi dac-ar fi ştiut cine ar fi oprit-o să-mi arate gropiţele?). Îi zic scurt: “ia şi scrie ceva despre Summitul Nato, ce părere ai tu despre asta.” Treaba asta se întîmpla prin 2007, erau la modă articolele despre Summitul Nato, vezi bine. Dacă mi-ar fi zis: n-am nici o părere, mi-ar fi plăcut s-o am colegă de birou şi poate, cine ştie, până la urmă aş fi învăţat să zîmbesc şi eu mai des, dar n-a zis.

Ascultătoare, s-a pus în faţa unui calculator şi a început să despice problema în felul ei. După o oră şi jumătate m-am dus să văd ce face, crezînd, naivă, că a scris deja începutul unui roman fluviu cu privire la subiectul ce i-l dădusem de abordat. Ei, pe naiba. Ce credeţi că făcea? Tocmai îşi downloadase messengerul (că în redacţia aia nu aveam timp să servim aşa ceva) ca să-şi anunţe prietenele, celelalte farfuze care voiau să ajungă prezentatoare, că ea nu poate vorbi la orele alea că dă un test de angajare. Un fel de selfie din zilele noastre. L-am putea numi messie. Din păcate, aceasta este o poveste adevărată.

Corolar: În CV-ul ei scria, la ultima slujbă avută, că fusese director adjunct la emisiunea Din dragoste, whatever that means, că am întrebat-o şi n-a ştiut să-mi spună, drept pentru care am tras concluzia că sigur împingea nişte cafele pe-acolo. Dacă a cunoscut-o şi pe Drăguşanu în perioada aia, chiar nu mă mai miră nimic.

9Şi cintezoii tot pe limba lor pier

Mai grav este cînd bărbaţii fac jocul femeilor, mai golăneşte vorbind, cînd pun botul la problemele lor închipuite. Ar trebui să fie invers. Vrăjeala să sucească minţile şi-aşa sucite ale femeilor. Cît de greu ar putea fi?

Întotdeauna am crezut că în anumite privinţe bărbaţii sunt de neclintit. Si poate că şi sunt. Unii. Nu mi-l închipui pe Ahile condus în luptele sale de o femeie, decît dacă aceea s-ar numi Antigona, chiar dacă amîndoi sunt din altă tragedie. Sigur, nu se mai trăiesc demult tragedii. Cam de cînd s-au inventat manelele. Nu mi-l pot închipui nici pe Napoleon construindu-şi pe messenger tot felul de strategii pentru mărirea imperiului său, încercînd să afle cine l-a muşcat de fund sau cine are de gînd să i-o tragă în viitorul apropiat. În orice caz nu le-ar da spionilor medalii de merit. Şi zău dacă îmi pot imagina un Alexandru cel Mare piua întîi la RoBlogfest, drept cel mai tare blogger în viaţă, în luptă strînsă cu vreo femeie care şi-a exprimat şi ea trăirile între două menstre, mai-mai să piardă la mustaţă din pricina ei. Aş vrea din suflet să pot să iau în serios astfel de bărbaţi, dar zău dacă pot, aşa cum aş vrea tot din suflet să iau în serios fetele de la „Din dragoste”, dacă n-ar fi atît de dependente de glorie, situaţie socială şi alte prostii de-astea.

Cum rămîne cu arhitectura?

Şi ce legătură are ea cu rîndurile de mai sus? Nu te-ai prins încă? Hei, tu, cel care citeşti rîndurile acestea, mi-aş dori să te văd cum construieşti fără să ţii cont de o femeie, oricît de deosebită crezi că este ea, să aud de marile tale realizări în orice domeniu, oricît de greu ar fi domeniul respectiv, să simt că din mintea ta a rezultat o nouă lume, că ai schimbat în bine destine, sau că cel puţin le-ai adus oamenilor bucurie în suflet. Mi-aş dori să vin să-ţi sărut mîinile, să-ţi mângîi tâmplele şi să-ţi fiu alături pînă cînd vei albi de tot. Oricine ai fi.

Iar dacă eşti femeie şi treci pe-aici mi-aş dori să-mi zîmbeşti fără să-mi arăţi gingiile, fiindcă atunci o să-mi dau seama că ai înţeles cum trebuie rîndurile astea şi că ai preocupări mai interesante în viaţă decît să te chinui să devii o bîrfă ambulantă, tratată cu dispreţ de la o televiziune la alta. De exemplu ai putea să înveţi să-ţi iubeşti bărbatul. Pentru că merită.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Johnk181 spune:

    Definitely, what a fantastic website and informative posts, I definitely will bookmark your blog. All the Best!

Comentează :