Cum să faci din căcat rating şi din redacţie bordel


AB15521O problemă netaxat
ă de stat: curvele cu legitimaţie de presă   

Cei mai mulţi nu au nici cea mai vagă idee despre presiunile şi umilinţele din mass-media autohtonă. Am fost luat de multe ori peste picior de naivi sau vînduţi cînd urlam că nu există presă liberă în România. NU EXISTĂ! Marile redacţii există doar datorită contractelor de publicitate sau a unor sponsori din partide şi este la mintea prostului că doar cine manevrează pîrghiile politice şi administrative îşi poate asambla o gaşcă de mercenari ieftini cu pixuri și care de televiziune.

Nişte colegi de breaslă de la o redacţie puternic impregnată politic îşi ascundeau temători, luni, sigla în zona manifestanţilor de la Prefectura Constanța. „Cum plm să luăm vox-uri acum?!?” se crizau la vederea celor 2000 de tineri care strigau într-un suflet, cu ochii la balcoanele instituţiei,  „lua-v-ar DNA!”… By the way, duminică nu am apucat să văd mutrele staliniştilor de la posturile naţionale la momentul solemnităţilor… Mi s-a confirmat însă că otrepele pupincuriste nu ştiu să cedeze cu demnitate: plînsete, ameninţări, explicaţii medicale, rugăciuni şi blesteme pe facebook etc.

Dilema micului şi marelui politruc 

În cotext, să nu uitam că majoritatea românilor care a votat un neamț luteran pușcăriabil a făcut-o în speranţa de a da o lovitură corupţiei instituţionalizate de PSD. Vom vedea ce urmează lipsiţi de elanul anilor ‘90 pentru că nu putem uita trădarea şi nenorocirea guvernării Convenţiei Democrate cînd toate tîrîturile securiste au năpădit partidele şi redacţiile „anticomuniste” unde au condus la o guvernare mai ticăloasă şi  coruptă decît cea a lui Iliescu. Am auzit de prea multe ori – doar în campanii electorale – promisiunea lustraţiei, depolitizării instituţiilor, a funcţionării justiţiei etc. Cum se va reflecta această transformare în presă constituie un scenariu impresionant în condiţiile în care maşinăria de propagandă a PSD-ului deţine zeci de redacţii ale căror angajaţi depind, indiferent de convingerile lor, de această situaţie dramatică. Pînă la această oră, miile de oameni care trăiesc în acest segment dependent de politic privesc cu o resemnare mută la scena politică: detestă sistemul, dar pîinea lor depinde de bugetul partidelor sau de conturile celor ce vizează etajele superioare ale statului.

JournalismJurnalismul, protejat de lege precum un hobby…

Ştim toţi că în România statutul jurnalistului este o glumă amară în condiţiile în care în funcţiile de conducere nu parvin decît pe linie politică, iar profesioniştii care au întrebări serioase sunt izolaţi, stigmatizaţi, li se pune interdicţia de a călca în marile redacţii, sfîrşesc prin a subzista eventual în mediul online. Să mai amintesc că în presă poate lucra orice panaramă fără studii superioare sau de specialitate, iar numărul acestora este covîrşitor peste cel al absolvenţilor de specializări în domeniu? Sau că spre deosebire de alte categorii profesionale nu dispunem de un cadru legal sau sindical care să ne protejeze în faţa oricărui fel de abuz sau presiuni? Poţi avea “libertatea” de a avea atitudine cu un salariu egal sau mai mic decît al unei femei de serviciu? Să mă scutească imbecilii de contraziceri fără noimă, majoritatea jurnaliştilor au salarii sub 1500 lei! Apropos, v-aţi gîndit de ce nu mai există presă de investigaţii în ţară, iar marea majoritate a scormonelilor sunt pe linia şantajului politic? Rămîne posibilitatea de a accepta mici compromisuri dar ca să treci peste cadavre, ca să te atîrni de funcţii de conducere şi să pluteşti în mizeria proprie ține de liberul arbitru, de conştiinţă proprie!

Presa: factor de echilibru sau destabilizator al societăţii

Mai există totuși o posibilitate: aceea de a rămîne loial principiilor morale în limita în care se poate respira într-un sistem actual. Am lucrat – şi încă lucrez! – în cadru unor redacţii din sfera PSD şi niciodată nu am fost ameninţat din cauza convingerilor mele împotriva partidului amintit. Nu includ aici răutăţile sau prostia unora, sunt insignifiante în povestea mea. Da, nu poţi critica sau ataca mîna care te plăteşte pentru că aceasta este realitatea, nu doar la noi în ţară – aici însă se face mercenariat în lipsa unei legislaţii sau protecţii profesionale – dar nu te obligă nimeni să mănînci căcat sistematic şi să arunci cu venin, imbecilităţi, calomnii şi minciuni la cote maxime, cu efecte catastrofale asupra societăţii. Nu poţi promova decît cu greu într-o redacţie impregnată politic dar POŢI rămîne, dacă ai suficient caracter, pe o linie de echilibru! Este ca în cazul medicinei: sunt nemernici care îţi negociază viaţa şi ajung directori de spitale sau chiar miniştri, dar sunt şi specialişti loiali principiilor profesionale şi crezului lor… cîţi au mai rămas, desigur. Doctorii acţionează asupra trupului, jurnaliştii asupra gîndirii. Specimenele de teapa celor care au învrăjbit şi scindat societatea în aceşti ani, latrăii securiştilor care în urmă cu zeci de ani urlau prin „tribunale ale poporului” moartea şi distrugerea a milioane de români, ar fi bine să dispară. Categoric! Ei au fost stîlpii dictaturilor şi sunt astăzi un instrument al dezastrului naţional. Ei sunt cei care amplifică constant efectele răului în această ţară! Ei sunt cei care impun ticăloşia ca etalon al “succesului” şi „profesionalismului” bine renumerat, deşi în realitate probează definiţia promiscuităţii.

the-future-of-social-media-in-journalismTurnătorii şi agenţii din redacții

Tot la mitingulanți-PSD l-am observat şi pe cel care în urmă cu un an mi-a cerut – fără succes- să torn contra-cost pentru o anumită structură: era alături de mine, cu aparatul de fotografiat şi reportofonul la el pentru că poarta legitimaţia unei redacții locală.

Un alt capitol sensibil  cu un ecou recent suficient de puternic îl constituie imixtiunea serviciilor secrete în presă. Concluzia recentului scandal a fost că aceste structuri sunt greu şi uneori chiar imposibil de controlat. Dacă legislaţia în domeniul presei nu va fi schimbată, dacă nu se vor înfiinţa noi asociaţii profesionale care să elimine bătrînele curve staliniste care au confiscat orice formă de democratizare şi progres, de promovarea unor iniţiative în legislativ, vom fi în continuare sub tirul acestor măcelări de suflete care îşi vor schimba culoarea tricourilor o dată la cîţiva ani. Jurnalismul a devenit terenul fertil pentru cele mai mizerabile interese, astfel că nu mai putem distinge care dintre aceste toxine sunt fabricaţie autohtonă. Nu este cazul să privim ceea ce se întîmplă în aceste zile ca pe o simplă luptă politică. Indiferent de opţiunile fiecăruia trebuie să acceptăm că fără o voinţă comună nu vom putea spera prea curînd la o stabilitate şi siguranţă în ţară. Rănile comunismului sîngerează în continuare. Ştim toţi cine sunt vinovaţii: NOI toţi cei ce acceptăm să ne spulberăm principiile, visele, demnitatea, zîmbetul sincer sau idealurile în schimbul „supravieţuirii” în mocirla fricii, compromisurilor, motivelor şi al veşnicelor datorii…

Cît despre forţa cuvîntului ar fi prudent ca orice mic sau mare politruc să ştie că oricînd un pix se poate transfoma într-o armă. Doar pentru asta suntem plătiţi, nu-i aşa, dragi colegi cu salarii umilitoare?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :