”Cum gătim realitatea” – Rețetar de spiritualitate pentru oameni sceptici

Astăzi primim o invitație neobișnuită. Este un îndemn împotriva „sfaturilor atotștiutorilor” și împotriva „rețetelor de succes”. Autoarea, Daniela Andreescu, ne propune invitația sub forma cărții despre care vorbim astăzi. Este un rețetar pentru spiritualitate și pentru stările pe care le pot atinge oamenii atunci cînd cunosc nivelul superior al existenței cotidiene. Pentru cine, unde, cum și cînd, scrie autoarea, indicîndu-ne „practica meditației exersată consecvent cu deschidere către un scepticism sănătos” (p.19).

Despre autoarea Daniela Andreescu putem aminti că este un trainer și coach, formator în domeniul comunicării și al relațiilor interpersonale, o specialistă în dezvoltare umană, una dintre acele doamne care cutreieră țara și organizează cursuri, pregătește foarte mulți semeni, care au nevoie de autocunoaștere și dezvoltare. Subtitlul cărții ne propune o incursiune în acest rețetar de spiritualitate pentru oameni sceptici în care autoarea propune mai multe cadre, un mod original de a percepe lucrurile și de a (pre) găti realitatea.

Primul capitol se intitulează „Realitatea crudă cu solzi de gîndire magică” și prezintă anumite percepții despre tiparele în care încercăm să ne încadrăm, autoarea oferindu-ne și rețeta. „Așezăm cîteva castroane, preferabil de dimensiunea unei țări, ingrediente tradiționale. Alături pregătim cîteva idei noi, tocate mărunt, pentru a obține dimensiunea dorită. Gustul puțin picant îl obținem dînd pe răzătoare… suflete” (p 21).

Capitolul doi „Salată de înțelepciune” povestește despre cauze, interpretări, credințe și obișnuințe, descrie modul în care noi, în exercițiul nostru de imaginație, interpretăm realitatea și în acest fel o și percepem, încercînd cumva s-o transferăm și altora.

Al treilea capitol se intitulează „Semințe de greu încolțite cu miere” prezintă amănunte despre efort și relaxare, rezultate și modul în care toate aceste rețete ne sunt utile pentru îndeplinirea scopurilor noastre. Tot în acest capitol autoarea scrie: „Conveniențele și regulile prescrise pentru o gîndire ”normală” ne pot tenta să împărțim viața în aspectele ei exterioare și să ne stabilim scopuri în funcție de aceste jaloane. Ne dirijăm energia avînd în vedere scopuri legate de profesie și de carieră, scopuri care să îmbunătățească existența altora, scopuri prin care ne dedicăm familiei, scopuri prin care ne direcționăm viața către recunoaștere socială sau către retragere din agitația lumii” (p 53). Daniela Andreescu „ne prescrie mierea” pentru a îndulci realitatea gătită de noi …. iar în această rețetă mierea o putem adăuga ….după gustul fiecăruia dintre noi !   Al patrulea capitol e la fel de jucăuș ca și celelalte și se numește „Pachețele umplute cu motivații tocate mărunt” în care autoarea parafrazează nevoile, dorințele, motivațiile și disponibilitatea noastră. Pe scurt, o rețetă pentru susținerea autonomiei noastre.

În al cincilea capitol găsiți o „Supă de inimioare aromate” în care veți citi un dialog despre inimă, minte, emoții, ego, suflet, o rețetă originală despre gestionarea și gospodărirea emoțiilor noastre. Cu toții știm că există o relație directă între inimă și dorințele noastre, că avem diferite necesități sufletești care ne ajută să menținem echilibrul existenței cotidiene.

Particularitățile „supei de inimioare” rezidă în rețeta principiilor pe care scriitoarea ne-o prescrie: emoțiile mișcătoare, energia care circulă în interiorul nostru și principiile cultivării prezenței conștiente a emoțiilor noastre.

Capitolul șase este un ”Pilaf de dorințe cu sos alb”, reprezentînd o abordare interesantă pentru gospodărirea dorințelor, dar și un exercițiu de imaginație despre modul în care dorim să se întîmple lucrurile. Găsim și un ”set de reguli” în care sunt indicate cîteva „puncte de plecare” în evaluarea obiectivelor noastre dar și adaptarea la multitudinea de forme pe care le îmbracă energia dorintelor noastre: respectul, evaluarea, alegerea și acțiunea.

Capitolul șapte „Ghiveci de gînduri cu garnitură” în care parcursul gîndurilor, de cele mai multe ori sinuos, își găsește acum o garnitură de emoții pe măsură. „Stoluri, roiuri, cîrduri de gînduri își dispută spațiul conștiinței, cu tenacitate și nesfîrșită indiferență față de orice le-ar perturba forfoteala. Fiecare gînd pare a lupta pentru propria supraviețuire pentru a cîștiga terenul în care să-și desfășoare discursul,” susține autoarea (p.124).

Capitolul opt ne vorbește despre „Supa clară de stres” și ne învață cum să identificăm generatorul sau sursa principală de stres propunîndu-ne și soluțiile, adică exact ce avem nevoie ca să mai scăpăm de neliniști și angoase. Cum tratăm starea de stres, șocul, și cum gestionăm, de fapt, succesul, pentru că și succesul trebuie gestionat cu grijă, altfel ne va face rău. „Aripi de fluturi aproape pane” este titlul capitolui nouă, în care ajungem la realizarea visurilor „amestecate cu nostalgia”, prilej pentru recursurile memoriei să ne alimenteze din propriile experiențe cât și din lecțiile de viață.

În capitolul zece intitulat „Ciorbă de tristeți” aduce vorba despre fericire și tristețe, o dualitate, a cărei linie este atît de fină încît nu ne lipsește decît un pas să trecem de la o stare la alta.

Capitolul „Papanași picanți cu încredere” ne dă sfaturi despre vulnerabilitate și încrederea în sine, idee care se continuă în al 13-lea capitol „Supă cremă de imagine” despre stimă de sine, complicații și existență. Pentru că majoritatea dintre noi nu avem o stimă de sine prea bună, din cauza demotivărilor și criticilor la care am fost supuși constant de unii sau alții, capitolul 13 ar putea să-i bage în priză din nou. Găsiți sfaturi despre cum să faceți asta nu numai în acest capitol, ci în tot rețetarul Danielei Andreescu.

Capitolul 14 „Sufleu de frici stropit cu zahăr ars” este, evident, așa cum spune și titlul, despre frici, angoase și incertitudini și despre gestionarea acestora.

Capitolul 15 „Suflete gătite” ne oferă „rețeta” prin care putem regla intensitatea focului pasiunii pentru propria persoană astfel încît sufletul să nu devină prea negru.

Desert cu miezuri de spiritualitate puțin rumenite” este ultimul capitol rezervat pentru desert, cel mai așteptat moment și vine ca o încununare a rețetelor gătite cu dragoste, la finalul unei mese unde ne-am desfătat cu deliciile gătite de viață.

O carte care va face deliciul cititorului „asezonată” cu sentimentele pe care le va încerca fiecare dintre cei ce vor citi această carte scrisă de o adevărată maestră a „bucătăriei sufletului” – Daniela Andreescu. Lectură plăcută !

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *