Cum am scăpat de Neluța

ffgLa petrecerea aceea era un fum de-l tăiai cu cuțitul, vreo 8 persoane, dintre care 2 femei. Bărbații băleau la streapteasul obosit al Neluței noastre. Când mi-am făcut și eu apariția, toate privirile s-au oprit asupra mea, oamenii știau că vin de la muncă și probabil le-a fost teamă de vreo reacție de om nebun. Sau poate credeau că m-am prins că sunt înșelată. Mi-au trebuit câteva minute bune să mă obișnuiesc cu atmosfera, am fost servită cu un pahar de nu mai știu ce, am luat un loc în spațiu, mi-am aprins o țigară și m-am întrebat ce caut eu în viața mea și la petrecerea aceea. Dar m-am săturat repede de atmosferă, m-am ridicat și am luat-o pe Neluța de-o aripă spunându-i ”hai, fato, acasă, păstrează măcar picătura aia de respect care o mai ai față de tine, dacă o mai ai, te-ai făcut destul de rahat, hai acasă”.

În loc să mă asculte, a îngenunchiat și s-a prins strașnic de un picior al meu să mă roage să mai stăm puțin că ea se simte super bine și că de ce eu nu văd ce oameni minunați sunt acolo și cât se distrează ei? Îmi venea să-i înfig un toc exact în frunte. A văzut că nu merge cu mine, l-a luat pe John și l-a dus în baie să-l convingă să mai stăm. Ceilalți încercau să se scuze într-un mod extrem de penibil, să mă calmeze, dar eu eram atât de calmă și de scârbită încât puteau să facă orice că nu m-ar fi afectat în momentul acela, ba chiar i-am felicitat că s-au distrat bine și mi-am cerut scuze că sunt obosită după o zi de muncă.

După vreo 20 de minute de scuze reciproce îmi dau seama că cei doi nu mai apăreau, poate căzuseră în wc, să-i ajutăm cumva, să tragem apa dacă e cazul. Mă ridic de pe scaun și încerc să intru peste ei în baie, dar ușa era încuiată, niciunul nu răspundea, am crezut că-i este rău Neluței, dar de ce să încuie ușa? I-am amenințat că sparg ușa și intru peste ei și într-un târziu au deschis. Ce s-a întâmplat acolo doar ei știu, cert este că amândoi au ieșit foarte răvășiți, el cu privirea în pământ, ea a trecut glonț pe lângă mine să n-o pocnesc poate. Simțeam că explodez, dar am încercat din răsputeri să rămân calmă. Eram atât de supărată pe mine, mă simțeam atât de vinovată că mă aflu într-o astfel de situație, și nu înțelegeam de ce, când, de fapt, ei ar fi trebuit să se simtă vinovați față de mine.

Din momentul acela am început să mă gândesc la divorț și să-i tratez cu ignore. Tot ce fusese bun și frumos în căsnicia mea se cam ștergea cu buretele. Tot era bine că am deschis ochii. Sentimente, sentimente, dar pentru cine și de ce?

Aspirina schimbă placa

A doua zi am venit acasă toată un zâmbet, hotărâtă să nu le reproșez nimic: „Ce faceți, dragilor?”, ”Cum a fost ziua de astăzi pentru voi?”, ”Ați băut cafeluța sau vă mai fac eu una?”, ”Vai, dar în bucătărie sunt niște stropi de grăsime, las că șterg eu să nu cumva să obosiți”, ”Vedem și noi un film?”, ”Pot să merg și eu la baie sau aveți voi nevoie? Am chef să stau vreo oră, e ok?”, ”Scumpa mea, ți s-a descusut tivul la rochie, vrei să ți-l cos? Nu-i problemă că tu nu știi să coși, e ok, nimeni nu s-a născut învățat”, ”Iubitule, te rog, adu-mi și mie un pahar din bucătărie și o bere din frigider”, le-am tocat așa creierii vreo câteva zile, de nu știau ce să mai creadă.

par lungJohn a venit să-mi spună că nu e nimic între ei, el mă iubește, de ce mă port așa? Ea este o ”nimeni” (auzi la el, ”nimeni”, deci boul bălților a stat cu ”nimeni” închis în baie și-și petrece tot timpul cu ”nimeni”, interesant). Întrebarea era dacă am pe altul iar răspunsul meu a fost: ”da, am pe alta, auzi bine, alta, m-ai făcut să descopăr o altă față a mea, mulțumesc, dobitocule! Vreau să văd până unde merge nesimțirea voastră, vreau să văd ce și cât puteți duce, până unde. Da, m-ați rănit amândoi și vă meritați unul pe altul!” M-am abținut să nu plâng, am făcut pe dura, nu știu cât mi-a ieșit, cert este că John m-a luat de mână și am mers să discutăm cu Neluța că este cazul să cam plece, nu acum, dar cu cât mai repede cu atât mai bine, dacă se poate, ieri.

A început numărătoare inversă pentru Neluța, eu afișam în continuare fața de om relaxat și drăguț, ea era nervoasă la culme și căuta prin ziare, pe internet, telefoane peste telefoane, vizionări, dar nimic nu-i convenea, nu-i venea să se rupă de cuibușorul cald pe care îl făcuse cu cine știe ce trudă. Nu era de ajuns că încă o suportam, mai venea și cu un prieten pe la ea, adică la noi, mai dormea și ăla acolo, nu-i păsa că are toată sufrageria la dispoziție și apartamentul era în așa fel că trebuia să treci pe lângă ei să ajungi în bucătărie sau să pleci de acasă, dormeau oamenii goi și cât se poate de dezveliți. Le-am zis de câteva ori, dar m-am ales cu îmbrățișări și “iartă-ne, a fost atât de mișto pe canapeaua voastră că am adormit”.

Viața mea începuse să se împartă între job și stresul de acasă. Nici măcar nu mai simțeam că mai vin acasă, eram disperată, trebuia să se rezolve totul cumva. Nici la biserică nu mai mergeam, parcă eram supărată și pe Dumnezeu pentru tot ce se întâmplă.

Neluța freacă puța

Într-o dimineață mă trezesc cu un sentiment ciudat că se va întâmpla ceva, aveam o neliniște interioară inexplicabilă și de necontrolat. Eram foarte agitată fără vreun motiv anume. Primul gând a fost că poate s-a întâmplat ceva cu familia mea, am dat telefoane peste tot, toată lumea era bine, dar în loc să mă liniștesc mă agitam și mai tare.

L-am rugat pe un coleg să-mi țină locul la muncă și am plecat cu 2 ore mai devreme spre casă. În mintea mea se implementase ideea că dacă sunt agitată nu sunt degeaba, dacă familia e bine, atunci e ceva acasă. Am ajuns acasă, bag cheia în ușă, surpriză, nu pot descuia că era cealaltă cheie pe interior, sună și tot sună, insistă și iar insistă, mai să trezesc tot blocul și nimic, inima îmi bătea din ce în ce mai tare, încercam să fiu calmă, dar de data asta n-am mai putut. După vreo jumătate de oră mi-a deschis John ușa scuzându-se că a adormit. “Bine mă, tu ești în dormitor, e departe, să zicem că nu auzi, dar Neluța e aproape de ușă, am sunat și pe telefonul fix care e lângă ea, băi, faceți mișto de mine?”

de la lilCând am intrat în sufragerie și am văzut-o pe Nuțica tolănită pe canapeaua din piele făcând pe mortul, chipurile dormea, în secunda următoare am văzut negru înaintea ochilor, cred că am fost atât de expresivă că i-am speriat pe amândoi, atât am reușit să le spun: ” aveți 5 minute să ieșiți din casă, acuuum”. Am mers la baie să mă răcoresc un pic, i-am lăsat să se îmbrace și să iasă din casă și din viața mea. Îmi exploda capul, ardeam de nervi.

Orice ar fi zis unul și altul nu am mai fost capabilă să percep niciun sunet, atât știu că i-am dat afară pe ușă pe amândoi și m-am prăvălit în fotoliu cu o bere în mână și cu o țigară în alta. M-a bușit un plâns cu sughițuri, nu voiam să mai înțeleg nimic, nu-mi mai păsa de nimeni și nimic, nu înțelegeam cu ce am greșit, toate erau varză în capul și-n sufletul meu. Am plâns până n-am mai știut de mine, am fost tentată să pun mâna pe telefon să-i sun pe ai lui, dar era atât de târziu încât mi-a fost teamă să nu-i sperii și să nu creadă cine știe ce, am amânat pentru a doua zi dimineața, am vrut să arunc tot pe geam, să sparg tot, să fac orice să îmi revin, dar m-am limitat la biata țigară, care m-a ajutat mereu în momentele grele.

Ideea divorțului prinsese rădăcini în mintea mea, nu mă măritasem pentru câțiva ani, dar decât așa, mai bine singură.

Neluța – în consiliu de familie

Dimineață la prima oră am sunat la socrii și am făcut consiliu de familie. Au venit ambii socrii și bunica lui. Le-am povestit ce se întâmplă în casa noastră, bunica a început să plângă: ”maică, să vă împăcați că voi vă iubiți”, socrul a spus pe un ton foarte autoritar că femeia asta trebuie dată afară din casă, iar decizia divorțului îmi aparține și scumpa mamă soacră ne întreba cu ce se ocupă fata, ce funcție are, ce salariu are, ce avere are că e frumușică și e păcat de ea, parcă o vedea următoarea partidă pentru fiul ei dacă tot am zis că divorțez.

Toate s-au rezolvat urgent. A doua zi Neluța a dispărut ca măgarul în ceață, el mi-a reproșat o perioadă că am alungat-o, dar i-a trecut repede că și-a găsit alte preocupări pe mirc. Eu am rămas cu un gust amar, legată într-o căsnicie în care intrase mizeria trădării. Am iertat repede, ca să-mi pot continua viața, dar n-am uitat niciodată.

La scurt timp ne-au ieșit vizele de Anglia, ne-am urcat în avion și am plecat spre o altă destinație, spre o altă șansă, spre un nou început sau spre o altă dezamăgire.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. roxi spune:

    draga aspirina..
    frumoasa relatare..se simte ca este o pagina de viata care te-a marcat..

  1. 27 februarie 2015

    […] plecat în Anglia în speranța unui nou început, trecusem și peste episodul cu Neluța, speram că nu o să mai aibă cine să ne dea ”sfaturi prețioase”, dar nici acolo n-am […]

Comentează :