”Cum am devenit un romancier celebru” – Steve Hely

Cartea asta a fost ca un balsam pe suflet pentru mine într-o perioadă de convalescență. Chiar aveam nevoie de ceva care să mă facă să rîd, mai ales că sunt genul serios, care rîde foarte rar. Știu cel puțin două persoane care ar fi putut scrie această carte, iar dacă nu aș fi urmărit un interviu în 2009 cu Mickey Rourke, după ce și-a pierdut look-ul și înainte de a lua Oscarul, mai mult ca sigur că aș fi scris și eu ceva de genul.

Steve Hely toarnă tot. Nu rețete de celebritate sau manufacturi de romane, dar pur și simplu nu se poate abține să nu ia puțin peste picior lumea editorială și modul în care chiar și editorii cred că funcționează cărțile de succes. Există, desigur, 12 reguli, bune de urmat pentru scriitorii care vor bestselleruri, în spatele cărora stă veșnica întrebare: ce vor cititorii să halească? Trebuie să nu ierți nimic, să nu ratezi nimic, adaugi o crimă, o fată frumoasă, un prinț care o caută, diferențele dintre clasele sociale, întîlnirile trebuie să aibă loc într-un local sofisticat, unde se va descrie o mîncare, musai să asezonezi cu o călătorie, numai bună de discutat în cluburile de lectură ale sexagenarelor și iese o ciorbă de toată frumusețea din care se poate sătura toată lumea, fără să pice nimănui greu la stomac.

”Lumea crede mai degrabă cîteva mii de minciuni una după alta, decît să dea piept cu o singură scînteie de adevăr. Oamenii adoră lucrurile care rezistă în timp, tații nătărăi care fac pe Moș Crăciun, birourile plăcute, bătăile cu lasere, detectivii stilați și cotoroanțele plîngăcioase care se mărită cu italieni stilați. Dar dacă încerci să le spui un singur adevăr despre experiența umană, or să dea drumul la televizoare sau la Netflix, în timp ce tu mori de foame în ploaie. Lumea nu se obosește să meargă la Barnes & Nobles ca să dea 24,95 dolari pe adevăr” – spune Steve Hely în cartea lui, care a cîștigat premiul Thurber Prize pentru umor. E un umor inteligent, care îți face buricul să tremure de încîntare, pentru că știi că sunt lucruri sucite și absurde, care se pot întîmpla oricui, deci și ție, mai ales dacă aspiri să fii un romancier celebru.

Dar pentru că Hely a lucrat ani de zile în televiziune, scriind scenarii pentru Late Show with David Letterman (pentru care a și primit premiul Emmy), sau producînd seriale ca American Dad și Office, scriitorul nu ratează nici detalii despre Hollywood și marii actori, ale căror legende le duce mai departe. Legătura pe care o face între scrisul pentru public (fie că trebuie să fie materializat într-o carte sau într-un scenariu) e cît se poate de pertinentă:

”Scenariștii sunt cei mai buni scriitori din țară, știu că fiecare secundă de filmare e importantă pentru ei. Scenariștii pur și simplu aud cum cresc cheltuielile. Pentru că atunci cînd un regizor e pe platou și filmează, consumă bani în fiecare secundă”.

Balzac nu ar fi avut succes în zilele noastre, norocul lui e că a trăit într-o epocă în care nu existau televizoare, internet, facebook și toate aplicațiile alea de pe telefoane, o epocă în care se scria mult de mînă și oamenii aveau timp să citească și cum crește iarba. Dar acum, cînd aproape toată lumea suferă de ADHD și fuge de stres, economia cuvintelor a devenit o artă. Să spui atît de mult în cuvinte atît de puține, să fii 3 în 1 ca șamponul minune, sau ca Marlon Brando, care nu numai că umplea ecranul cînd apărea într-o scenă, dar știa să repare și un closet. În principiu, cam asta și vrei să facă, de fapt.

”Cum am devenit romancier celebru” e o ironie la adresa lumii editoriale în goana ei nebună după bestseller, chiar dacă nimeni nu înțelege succesul unor autori care nu se adresează publicului larg, precum Zadie Smith, sau Orhan Pamuk. Și ca s-o citez pe Isabelle Alende, care, după o frumoasă carieră de jurnalist, devine scriitoare la 40 de ani: ”Scrisul e ca o scamatorie. Nu ajunge să scoți iepuri din joben, mai trebuie și s-o faci cu eleganță și convingător.”

Nu știu dacă Steve Hely o să vă arate drumul către o carte de succes, tot ce pot să fac e să vă conving să-i citiți cartea, mai ales dacă sunteți scriitori aspiranți, sau editori de cursă lungă, fie doar ca să înțelegeți că nu există nicio rețetă valabilă atunci cînd vine vorba despre editori și scriitori. Și mai ales pentru umor. Îl poți scrie sau nu. Iar pentru un umor de calitate, îți trebuie un background solid de cultură, o porție sănătoasă de inteligență și calități de fin observator, dar și curaj să iei peste picior fix domeniul în care activezi.

Cartea o găsiți la editura Pandora M, în traducerea lui Laurențiu Dulman.

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *