Cu mașina prin America: Key West, Florida

IMG_6607Povestea mea “de dragoste” cu Florida datează de peste zece ani şi, deşi nu totul este roz în “the sunshine state”, îmi este greu să nu folosesc superlative când fac referire la acest stat american. Motivul este simplu – Miami, faimosul şi însoritul oraş floridian este oraşul visurilor mele. Însă înainte de a vă povesti despre Miami, o să încerc să vă relatez câteva detalii şi impresii din excursia pe care am făcut-o la Key West, cel mai sudic punct din SUA continentală.

Staţiunea Key West se află cam la 300 km de Miami şi pentru a ajunge acolo trebuie să conduci vreo 3-4 ore (asumând că volumul traficului este unul mediu) printr-o salbă de 31 de insule care sunt legate între ele de vreo 40 de poduri. Peisajul este unic, frumuseţea drumului este incontestabilă, chiar dacă la început am fost şi eu puţin sceptică, gândind „ce poate fi aşa de frumos la un drum lung de patru ore unde ai oceanul de-o parte şi de alta”? Ei bine, impresiile din această excursie sunt foarte frumoase şi îmi vor rămâne pentru mult timp întipărite în minte (şi pe retină).

IMG_6610Cel mai lung pod pe care l-am străbătut în această expediţie se numeşte „Seven Miles Bridge” şi are aproximativ 10 km lungime. Ultima insuliţă din „salbă” se numeşte Key West, locul în care este şi cel mai sudic punct al părţii continentale Statelor Unite. În staţiune am ajuns cu soţul meu pe la ora prânzului, însoţiţi de un alt cuplu, prieteni din Montreal care îşi petreceau ca şi noi vacanţa de vară pe meleaguri americane. Parcarea în staţiune este o expediţie în sine, însă noi am fost norocoşi pentru că la ora prânzului, după doar două ture pe străzile strâmte şi deja aglomerate ale orăşelului, am găsit locuri de parcare pe stradă (şi pentru care am plătit la aparatul stradal vreo doi dolari pe oră, mult mai ieftin decât cinci sau chiar şapte dolari pe oră cât înhaţă de la clienţi taxatorii din parcările păzite).

IMG_6605După ce am parcat, am luat strada principală (Duval) la picior, de la un capăt la altul. Atmosfera din staţiunea însorită era una „estivală”, de relaxare; soarele dogorea, oamenii mişunau gălăgioşi pe străzi, maşinile se intersectau cu biciclişti şi scuterişti de toate naţiile, ce mai, izul distracţiei îţi pătrundea prin toţi porii. De la baruri unde hainele sunt opţionale, la „cel mai mic bar” (o cămăruţă de maxim doi metri, construită între două case), la terase cu privelişti spectaculoase… în Key West se găseşte ceva de făcut pentru oricine.

Am bifat şi noi câteva locuri atractive printre care casa unde a locuit scriitorul Ernest Hemingway şi cea în care a trăit fostul preşedinte al Statelor Unite, Mr. Truman, Mallory Square, o piaţă destul de pitorească, dar şi aglomerată la maxim, o atracţie mai mult pentru copii (pentru că totul este grandioso-kitchos şi multicolor), farul oraşului şi muzeul din jurul său. Am mai trecut în revistă (la propriu şi la figurat) câteva restaurante, terase, magazine de suveniruri şi chilipiruri şi, nu în ultimul rând, vestita piatră pe care scrie că te afli la doar 90 de mile de Cuba şi în cel mai sudic punct din SUA teritorială. Aici ar trebui să vă fotografiaţi neapărat dacă ajungeţi în Key West, dar nu uitaţi că se stă la rând pentru o fotografie, atât de renumită şi atractivă este piatra cu pricina.

IMG_6608Când foamea şi-a cerut drepturile, ne-am oprit şi noi din peregrinările noastre pe străduţele Key West-ului la un restaurant („Beach Cafe”) situat pe plajă şi în care ne-a poftit zâmbitoare şi amabilă, Bianca, o frumoasă tânără româncă. Dacă ajungi în Key West, Florida, trebuie neapărat să savurezi peştele şi fructele de mare proaspete. Ceea ce am făcut şi noi, nota dată porţiilor noastre variate de mâncare fiind maximă. La desert, vă recomand să încercaţi faimoasa „delicatesă”, renumită în acest colţ de lume, „Key Lime Pie”, adică o plăcintă cu lime, destul de răcoritoare şi savuroasă, deşi nu chiar preferata mea. Preţurile sunt acceptabile (o salată cu ahi tuna, peste proaspăt pescuit din mare costă în jur de 15$, o bucată de plăcintă – 5$, un sandwich cu peşte proaspăt -13$, un suc natural direct din nucă de cocoş în care îţi înfigi paiul pofticios – 3$).

În concluzie, experienţa Key West a fost una plăcută din care voi păstra mereu aproape de sufletul meu amintirea drumului spectaculos şi a peisajelor minunate care m-au dus mai tot timpul cu gândul la Caraibe.

Dar să mergem mai departe la Miami, oraşul în care, se pare, nu se prea doarme niciodată…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *