Copilul curios

Întîlnesc deseori părinți care nu știu ce să mai facă astfel încît copilul lor să fie cuminte. Prin noțiunea de ”cuminte” ei înțeleg un copil care stă liniștit, nu pune întrebări, nu caută să descopere, nu pune mîna pe nimic, ci este obedient, ascultă și execută.
Din păcate, asta înseamnă ”sufocarea” copilului cu cerințe, uneori absurde, cu reguli nepotrivite și cu o piedică în calea explorării și descoperirii.
Aș vrea să vă vorbesc despre CURIOZITATE și, mai ales, cum să facem să stîrnim curiozitatea copiilor. Este ea benefică? 
Conform DEX 2009, curiozitatea este ”dorința de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; este manifestarea interesului pentru un lucru deosebit.” 
Copilăria este perioada din viață în care curiozitatea se află la apogeu pentru că lumea unui copil este plină de lucruri ce prezintă interes pentru el, este un univers numai bun de explorat.
Ne naștem cu setea de a cerceta lumea înconjurătoare, de a cunoaște lucruri noi, de a învăța mereu ceva interesant. Uneori, părinții sunt tentați să ”împiedice” setea de curiozitate a copilului pentru că poate fi periculoasă și este, atunci cînd copilul, mic fiind, este curios de exemplu, să vadă ce gust are săpunul, sau ce se întîmplă dacă atinge talpa unui fier de călcat sau cum miroase marea.

Oare cum miroase marea?

Dar să nu uităm că numai prin explorare copilul își satisfice setea de curiozitate, acumulează informații noi, înțelege relația cauză-efect. Așadar este de datoria noastră să îi asigurăm un spațiu sigur și protejat în care acesta să identifice și să încerce lucruri noi, să le fim alături și să le răspundem întrebărilor.
Cînd sunt curioși, copiii doresc să exploreze, să găsească răspunsuri, să identifice situații nemaiîntîlnite sau sentimente nemaitrăite. Un copil curios învață lucruri care îl vor ajuta să se descurce singur, să își formeze autonomia personală: dacă deschide robinetul învață că pe acolo curge apa, dacă atinge întrerupătorul, învață că așa se aprinde/stinge lumina, înțelege că sunt unele lucruri care îl pot răni și e bine să se ferească de ele și tot așa. Dacă stimulăm curiozitatea copilului, el va continua să caute, să încerce și să învețe lucruri noi. Acest aspect duce la creșterea stimei de sine, esențială pentru o dezvoltare sănătoasă a viitorului adult. 

Iată cîteva sugestii pentru a stimula curiozitatea copilului:
– Evitați să transmiteți copilului mesaje de genul: “Nu e treaba ta!”, “Curioșii mor repede!”
– Încurajați copilul să exploreze! În felul acesta va învăța și va primi admirația celor din jur, se va simți liber;
– Faceți echipă cu el atunci cînd dorește să descopere locuri, situații! Așa el va ști că se poate baza pe dumneavoastră cînd are nevoie și va ști că există lucruri despre care va învăța la momentul potrivit;
– Lăsați-l să vă împărtășească descoperirile sale, ascultați-l, discutați cu el, explicați-i atunci cînd nu înțelege ceva sau cînd înțelege greșit;
– Evitați să îi induceți copilului teama sau dezgust despre anumite lucruri sau situații (dezastre naturale, oameni nevoiași, lucruri murdare)! Dacă faceți asta, curiozitatea sa pentru descoperiri va fi diminuată;
– Oferiți-i copilului feedback pozitiv, el are nevoie să fie apreciat pentru o deprindere sau o descoperire nouă;
– Bucurați-vă dacă un copil pune întrebări, asta înseamnă că dorește să cunoască, este curios să înțeleagă lumea înconjurătoare și dornic să învețe ceva extraordinar pentru el.
– Curiozitatea conduce către explorare, descoperire și plăcere, iar copilul va dori să repete experiența. Asta înseamnă mai multe informații și deci, un copil care va avea mai multe abilități, care își va descoperi talentele și va fi capabil să aleagă ce i se potrivește, ce este bine și ce nu. Un copil curios va avea o stimă de sine mult mai bună decît a celorlalți, își va face mai mulți prieteni, va citi mai multe cărți și va explora mai mult mediul înconjurător. Copilul curios va avea mai mult succes la școală și va fi permanent interesat de ceva nou.

Bunicii, cei mai buni parteneri de aventură


Un copil căruia i s-a “înăbușit” curiozitatea, va fi mai greu de motivat, de inspirat și va învăța mai greu. Un copil care a crescut cu vorbe precum Nu ai voie”, ”Nu pune mîna”, ” Nu știi tu”, fără a i se oferi argumente, va deveni un copil anxios și reticent în descoperirea mediului înconjurător. Ritmul său de învățare va fi mai lent decît al colegilor și va fi neîncrezător în propriile forțe. Astfel de copii au nevoie de multă răbdare, aprecieri și încurajări pentru a depăși situațiile care le provoacă teamă.


Așadar, dragi părinți, fiți alături de copil în minunata călătorie a descoperirilor! 
Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :