Copilul care știe acasă tot, iar la școală uită tot

sursă foto: pinterest

Cei mai mulți părinți și bunici se plîng adesea că acasă, copilul se comportă frumos, respectă regulile, face temele, știe tot! La școală însă, nu se știe din ce cauză, profesorii constată că elevul respectiv se comportă fix invers: nu respectă regulile, nu vine cu temele făcute sau nu a învățat și, prin urmare, nu a știut să răspundă la ore.
Așadar cum se face că acasă copilul știe tot și la școală nu? Unde este adevărul?
Există următoarele situații:

  • Părinții ascund adevărul pentru a justifica lipsa implicării în activitatea educațională a propriului copil, deoarece este foarte bine știut că educația nu se face doar la școală, ci și acasă;
  • Profesorul minimalizează progresul pe care îl face elevul, avînd așteptări nejustificate de la elevul respectiv, neconforme cu potențialul copilului;
sursă foto: pinterest

Copilul se comportă diferit acasă față de mediul școlar deoarece intervin mai mulți factori. Această situație este des întîlnită, iar explicația este simplă: la școală, copilul “scapă” de ochiul vigilent al mamei și își permite să facă ceea ce nu are voie acasă. Intervin și emoțiile, și teama de a nu greși atunci cînd este ascultat, iar mintea lui se blochează și uită, aparent, informația. Asta, dacă a învățat-o.

Din păcate, de cele mai multe ori, cei care se plîng că elevul știe și face acasă, dar la școală nu, sunt părinții unor copii care sunt puțin spre deloc interesați de actul educativ și de tot ceea ce presupune acesta. Foarte rar un elev conștiincios, care învață constant și este determinat, va întîmpina probleme la școală.
Rolul meu nu este să judec pe cineva, însă, vă rog, dragi părinți, înțelegeți și acceptați realul potențial pe care îl are copilul dumneavoastră și nu mai căutați scuze. Nu veți face decît să transmiteți copilului informația conform căreia el are un comportament corect, iar toți ceilalți “au ceva cu el”.
Nu toți ne-am născut să fim cei mai buni la toate. Este imposibil să fim talentați în toate domeniile și nu e nimic rușinos în asta.
Învățăm și ne dezvoltăm competențe în domenii diferite, dar avem înclinații deosebite în mult mai puține. A nu accepta că propriul copil nu este cel mai bun în toate și a “arunca” vina pe altcineva, nu este o soluție.
Iată cîteva sugestii pentru o bună gestionare a situației:

  • Implicați-vă cît mai mult în activitatea copilului, mai ales în perioada școlarității mici;
  • Creați împreună un set de reguli și amintiți-i mereu că e necesar să le respecte. Mai mult decît atît, faceți un set de reguli pentru familie și asigurați-vă că îi dați copilului un exemplu pozitiv respectînd și dumneavoastră regulile;
  • Păstrați legătura cu profesorul și discutați schimbările care apar în comportamentul copilului. Vă asigur că profesorii nu au motive să spună că un elev se comportă neadecvat sau nu a învățat, dacă acest aspect nu ar fi adevărat.
  • Înțelegeți că fiecare copil este unic și are un anume potențial! Nu așteptați de la el mai mult decît poate da. (exemplu: dacă ai pretenția ca un pește să zboare, dezamăgirea va fi uriașă deoarece nu asta știe să facă. Dacă însă îi vei pune la dispoziție de fiecare dată alt vas cu apă, mulțumirea va fi pe măsură)
  • Evitați să faceți comparații între copil și colegii săi! Învățați să apreciați ceea ce face el bine, încurajîndu-l astfel să repete comportamentul corect. Copiii se plîng adesea că părinții uită repede ce fac bine, dar își amintesc mult timp ce fac greșit;
  • Iubire, atenție, răbdare, înțelegere și perseverență – acestea sunt cuvintele care e bine să vă însoțească mereu în educația copilului. Așa veți crește copii sănătoși și încrezători.
  • Cereți ajutor dacă simțiți că nu mai aveți soluții. Este normal să întîmpinăm dificultăți, să ne pierdem cumpătul, să nu știm…..etc! Nu este o rușine, este firesc!
  • Vă provoc să reflectați la aceste aspecte și să priviți situația și din altă perspectivă.

Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :