Copiii nesupravegheați vor fi vînduți la circ

Happy Healthy Summer Child – ”Parents, please beware at your children!”

Să ne înțelegem: îmi plac copiii, altfel mă făceam comersant la depanneur si vindeam prezervative! Dar ieri mi-am văzut limitele răbdării sub formă de Marele Zid Chinezesc. Spectacol de sfîrșit de an școlar. Lume multă și de toate națiile. Nici nu începe bine show-ul ca țîncii publicului se plictisesc. Și mamițele îi lasă să se miște in spațiu. Iar ei zburdă pe scenă, lîngă cor, făcînd o gălăgie care, ocazional, acoperă vocile cîntăreților.

Proful de muzică se uită interzis spre ei, în timp ce dirijează. Directorul, personaj de decor, sprijină peretele cu umărul. După cîteva reprize stupefiant de gălăgioase, o tipă se duce la ceata de sălbatici minori să le explice politicos că e cazul sa stea cuminți.

Ei aș! Cine e, bă, asta și care e problema ei, auzi sa ne întrerupă tocmai cînd aproape reușisem să-l dăm jos pe dirijor! Hărmălaia e în toi. Spectatorii privesc mai mult în direcția zurbagiilor decît la coriști. De-acum ceata înverșunată e internațională, de la băștinași de souche pînă la pui de afro-americani multicolor îmbrăcați și cu energie debordantă. Mamele șed impasibile pe scaun, cu un zîmbet, eu stiu, parcă nu… sper că nu…. ba da, nene!, un zîmbet de ”mînca-l-ar mama de băiat ștrengar!”

Și atunci mă apucă nervii. Că de-aia mi-am stresat eu copiii de cînd s-au născut, să nu deranjeze, să nu umble bezmetici prin casele oamenilor și să escaladeze pereții, să nu urle primitiv, sa fie discreți si fără fițe, să nu abuzeze de răbdarea nimănui, să se comporte așa încît să li se regrete plecarea… Ca după atîta străduință să ajungă să fie colegi, parteneri, vecini, conviețuitori cu homo gorillas!

Care homo gorillas nu are noțiunea de reguli, scrise sau nescrise, și care se uită urît la tine dacă îi arăți că semaforul e verde și el nu mai poate să texteze la volan, care nu știe să piardă nici măcar o partidă de cărti că acasă la el era cel mai frumos și deștept, care parchează ca cizma pe două locuri, care își lasă marfa la casă și se duce să mai ia și scobitori în timp ce coada e de un km în spatele lui și care vrea să fie negreșit în centrul atenției, căci ce altceva mai important ai avea decît să îl aplauzi și să-l scarpini la ceafă!

Și care, într-o nefericită zi, ajunge partenerul de cuplu al cuiva, ocazie cu care își varsă toate nazurile și istericalele pe celălalt, ca la mama acasă.

Că mamița, bună si caldă, se neliniștea metafizic cînd el făcea crize și răcnea cu intenții mercantile, iar tătița ridica din umeri și rîdea impotent, pronunțînd cu litere mici ca niste coji de seminte scuipate pe bombeul proaspăt lustruit :”Are mamă!”

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :