Comparații, standarde, etichete, șabloane, limitări

35Dacă tot ești atacat, sufocat, omorât cu vizualul şi minţit cu Photoshop-ul, e bine să ştii că o persoană sănătoasă şi echilibrată psihic nu verifică niciodată părerea altora despre corpul său înainte să iasă în lume şi nu visează să se conformeze nici unui standard apreciat public. Fiinţa care se cunoaşte, alege să fie cea mai bună versiune a sa, fără să se compare. Fiinţa aceasta ştie că are zile bune şi zile mai puţin bune, că timpul curge, că există oameni asemenea ei, care ştiu ce înseamnă fiecare rid, fiecare fir de păr alb, fiecare semn că devine, se transformă, că asemenea spiritului său, şi corpul are propria devenire, diferită de exeriența spirituală, devenire pe care o poate asuma frumos şi decent sau şi-o poate nega, încercând să răspundă standardelor oricărui doritor în ale datului cu părerea.

Studiu de caz

Am făcut un experiment acum câteva zile şi nu este prima dată. Poţi să îl încerci şi tu. Pui o poză care nu te avantajează și știi iogur c-o să stârnească reacţii şi aştepţi. Vei vedea că inevitabil se vor găsi măcar câţiva să comenteze. Că arăţi nasol, că poza nu avantajează, că eşti prea sexy, ori grasă, trasă la faţă, ciufulită, că lumina e proastă sau fotograful, că maieul nu e prea ud sau, dacă ai noroc, altcineva poate să îţi spună că arăţi bine pentru vârsta sau starea ta civilă. Serios?!

Am făcut un alt experiment. Am văzut un filmuleț animat cu copiii. Pus eticheta: “Ia uite ce grăsuţ e Richard (tatăl lui Gumball)”. Reacţia sănătoasă a copiilor: “De ce vorbeşti urât? Nouă ni se pare drăguţ şi adorabil, cum adică e grăsuţ?!” Taci, taci minte îngustă!

11218847_851608998252450_8136226704783015273_nLogică

Suntem obişnuiţi să etichetăm şi să ne lăsăm etichetaţi.

Acest lucru se învaţă.

Acest lucru se şi dezvaţă.

În definitiv, cine dă dreptul unei alte persoane să ne insulte corpul, acest înveliş al sufletului nostru?! Noi! Noi facem asta, de fiecare dată când cerem sau acceptăm o părere. Chiar şi atunci când o combatem, corpurile noastre nu se discută! Arăt cum arăt, nici bine, nici rău, arăt a femeie, pentru că sunt femeie sau a bărbat pentru că sunt bărbat. Atât. Dacă îţi place, e bine. Dacă nu îţi place, nu mă interesează. De aceea există diversitate, să fim cu toţii satisfăcuţi. Ceea ce înseamnă că:

Oameni buni, nu permiteți ceilorlalți să-şi dea cu părerea despre voi!

Dacă totuşi o fac, trebuie să ştiţi că fiecare vine cu propria experienţă în acea părere. Unii simt mai des să o facă pentru că au dezvoltat frustrări personale cu rădăcini înfipte în trecutul lor, acolo unde cineva i-a criticat prea des, i-a făcut să se simtă neconfirmaţi sau neiubiţi.

Nu apreciaţi nici critica constructivă în genul “chiar dacă nu îţi pasă cum arăţi, ar trebui, pentru că eşti femeie”. Ei bine, femeie, bărbat, nu e important, eşti ceea ce eşti şi ai dreptul să arăţi aşa cum arăţi. Standardele sunt pentru oameni înguşti la minte care se simt în siguranţă să se conformeze pentru că nu ştiu să fie liberi. Pentru aceştia, libertatea de a fi este prea mare. Pentru noi, cei care suntem împăcaţi cu cea mai bună versiune a noastră, libertatea este singurul mod de viaţă. Libertatea de a nu accepta eticheta şi de a nu discuta despre felul în care este îmbrăcat spiritul nostru, cu chiar acest corp cu formele sale perfecte şi delicate sau proeminente, ovale, alungite, scurte sau late sau lungi, cu părul ondulat sau creț etc.

11665489_872986622778225_1742890705843872503_nTrezeşte-te şi spune NU insultei, comparaţiilor, standardelor, etichetelor!

Standardele au fost şi vor rămâne pentru eternitate subiectul unei majorităţi care dictează pentru interese mai presus decât tine: producătorii şi vânzătorii de pilule de slăbit sau de înfrumuseţare au nevoie de clienţi la fel şi cei care vând articole de îmbrăcăminte sau editorii revistelor de lifestyle sau fashion.

Părerea despre frumuseţe este o chestiune de gust personal. Iar gustul personal poate să însemne compensare, învăţare, conformare şi rareori obiectivitate. De exemplu, toţi cei care vor susţine că frumuseţea este în ochii privitorului, vor fi totuşi de acord că, să zicem, Picasso este unul dintre cei mai mari pictori ai speciei umane.

Frumuseţea este o dinamică personală. Nimeni nu este veşnic frumos, decât dacă nu cumva se află în Portretul lui Dorian Grey – dar uite ce-a pățit și el. Mult vehiculatul frumuseţea vine din interior, chiar vine din interior, din interiorul oamenilor îndrăgostiţi, care fac dragoste, al femeilor însărcinate, al celor care au o pasiune, al celor care întind mâna celui căzut, fără să privească de sus, în interiorul copiilor noștri, toţi poartă o aură de frumos. Oamenii din jur privesc cu ochii minţii lor şi recunosc în ceilalţi ceea ce există deja în ei. Sau proiectează asupra celorlalţi bogăţia sau neputinţa lor.

Dacă nu mă crezi, îţi recomand să începi cu filosofia. Cu clasicii. Ei spun totul despre frumos. Şi nimic. Apoi uită-te în istorie, sunt câteva lecţii bune şi acolo. Dacă tot nu te-am convins, uită-te în oglindă. De acolo te va privi fiinţa care a trecut prin atâtea să ajungă să te privească azi din oglinda aceea. Nu lua cu tine gândurile celor care nu se simt recunoscători că te cunosc, că au privilegiul să te privească. Drumurile noastre sunt pline cu binevoitori care au ceva de spus în privinţa corpului nostru. Dă-le liber şi o hartă care să-i trimită înapoi la lucrurile care i-au făcut să creadă că au dreptul să-şi dea cu părerea despre ceilalţi. Iar tu mergi mai departe, cu spatele drept, cu privirea înainte şi bucură-te şi mulţumeşte corpului tău că îţi înveleşte sufletul şi că nu te va trăda niciodată pentru frumuseţea din ochii celorlalţi.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :