Coachingul și noile mame-guru

dupa coafor“Ceilalţi sunt oglinzi care te reflectă pe tine”, tot spun unii în articole preluate şi traduse ale unei trainerițe care se auto-intitulează pe site-ul ei mama coaching-ului. Jeez, sunt atîtea că nu mai știi a cui mamă e.

Acest articol nu e menit să contrazică autoarea celor zece reguli de viaţă printre care şi cea menţionată, dar în urma unor discuţii palpitatnte, simt nevoia să deschid puţin orizontul de interpretare al ipotezei cu oglinzile.

Întrebările sună cam aşa:

Adică, eu mă adun cu cine mă asemăn? Sau asta înseamnă că atrag în jurul meu oameni care sunt ca şi mine? Nebuna de la unu cu care mai stau de vorbă din cînd în cînd fiindcă empatizez cu ea, e un alt eu al meu aflat în străfundurile ființei mele? Mă tem de tipul agresiv fiindcă undeva zace ascunsă o doză periculoasă de agresivitate?!

11891195_802614136525041_1117529688911607904_nEi bine, aceasta maximă filozofică este o sinteză şi o interpretare a unor modele de cunoaştere. Acum vreo două mii de ani, cunoaşterea era gîndită în paradigme care nu lăsau loc de interpretări. Una dintre ele ne învăţa că, de fapt, îi vedem pe ceilalţi în funcţie de ceea ce noi cunoaştem deja, fiindcă am experimentat acel mod de a fi/gîndi. Adică, nu este posibilă o cunoaştere a priori.

Un exemplu foarte simplu să experimentezi această ipoteză este cu copiii. Dacă le pui în faţă nişte fotografii interesante, se vor opri cu atenţia totdeauna la ceea ce le este familiar. Totuşi, dacă le prezinţi tu însuţi o altă fotografie şi percepţia lor se focusează pe noul punct de interes, următoarea dată această nouă fotografie de asemenea le va atrage atenţia.

Aşadar ne trage atenţia doar ceea ce deja cunoaştem şi, de obicei, respingem modele care nu ne sunt familiare.

Un alt exemplu, de cunoaştere negativă de data aceasta, este acela cînd copii care au fost abuzaţi emoţional fie vor deveni pareneri care abuzează emoțional, fie îşi vor găsi parteneri care fac acest lucru cu ei. Ciclul negativ se rupe cînd aceştia sunt expuşi unor experienţe pozitive de cunoaştere care să le deschidă ochii.

Aşadar, faptul că ceilalţi sunt oglinzile noastre este o interpretare simplistă şi destul de  nefericit aleasă a unor pseudo-psihologi cărora li s-a scos filozofia în modelul de facultate de trei ani. Totuşi, da, pe modelul antic de formare a cunoaşterii, îi vedem pe ceilalţi aşa cum suntem şi cunoaştem noi lucrurile, nu cum suntem ele de fapt.

felinareEvoluţia înseamnă a accepta ceea ce este diferit. Cred în teoria asta pentru că pînă acum, de 3000 de ani încoace, ştiinţa nu a demonstrat că putem cunoaşte altfel decît prin modele, recunoaşterea de paternuri etc. Cînd ieşi din asta, devii Einstein sau Copernic sau Hawkins, unul ca toţi cei care au zis, fraierilor, pămîntul se învîrte în jurul soarelui, timpul e relativ, orizontul nu e o linie dreaptă şi suntem nişte maimuţe, nu ne-a făcut un Dumnezeu şmecher.

Acest articol este cu tentă de pamflet şi nu trebuie considerat altfel! Vă recomand totuşi să puneţi mai des la îndoială toate site-urile şi articolele de aşa zisa specialitate a unor oameni care doresc să atragă atenţia şi să cîştige bani fără prea multe eforturi, fără să-şi argumenteze şi să-şi susţină tezele, dar sunt experți în spălarea creierelor făcute praf deja de tehnologie.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *