”Clepsidra cu clape”, laboratorul de poezie de la Dej

Semne bune anul are! Cel puțin în literatură. Pe data de 19 ianuarie, își va deschide larg porțile, la Dej, cenaclul literar ”Clepsidra cu clape”, condusă de poetul Radu Zăgrean. Sunt așteptați iubitorii de literatură și de frumos, pentru discuții libere și constructive. Că veni vorba de distrucții constructive, mentorul spiritual al cenaclului, omul de litere, Radu Zăgrean, ne-a răspuns la cîteva întrebări despre arta de a scrie poezie, despre nevoia oamenilor de a rezona la ea și despre ce înseamnă să fii poet, în vremurile de azi.

Voi începe cu o întrebare banală, dar la care, probabil, mulți așteaptă un răspuns, inclusiv literații care nu au curajul să înceapă o inițiativă atît de frumoasă (și de responsabilă) ca înființarea unui cenaclu literar. Ați simțit că este nevoie de un astfel de cenaclu sau de drag de cuvinte, v-ați dorit ca ele să fie mânuite cu iscusință de aspiranții care au nevoie de un mediu propice în care să-și desfășoare ”furtunile de idei” și ”potrivirile de versuri”?

 

Nu este o întrebare chiar banală și probabil mulți se așteaptă la un răspuns, dar acest răspuns nu îl poate da nici Radu Zagrean, nici Toni Chira (tînăr poet de la Dej), ci aceia care vor fi trupul și sufletul cenaclului viu, adică tinerii și mai puțin tinerii care au dreptul să zboare înspre vis și să viseze ca și cum ar îmbrăca o cămașă de cuvinte în plină iarnă. După părerea mea ”potrivirile de versuri” și “furtunile de idei” nu există. Exista doar setea de frumos și înfrumusețare, ca o biserica de ceață cu clopote de tămîie.

Are nevoie cultura de o resuscitare, poezia în special?

Cultura a avut întotdeauna nevoie de ”resuscitare”, dar noi considerăm că în acest timp vitreg în care trăim cultura este deja resuscitată. De cei mai vii decît noi, de cei mai talentati decît noi și de toți aceia care au încă îndrăzneala să se arunce în gol fără parașută.

Sunt atrași tinerii către poezie?

Dacă sunt atrași tinerii către poezie? Dar eu v-as intreba ”Fluturii sunt atrași de lumină?”

Ce urmărește cenaclul ”Clepsidra” și de ce l-ați numit astfel?

Cenaclul literar ”Clepsidra cu clape” nu urmărește nimic. Scopul nostru este să fim urmăriți. Pe data de 19 ianuarie vom fi așteptați de tinerii care așteaptă mereu să le fie deschisă o fereastră spre literatură. Sunt mulți tineri nebăgați în seamă de cenacluri, de reviste literare, de criticii literari. De toți aceia care au ajuns sa se rușineze că scriu pentru că li s-a furat dreptul de a visa, dreptul de a ramîne vii, într-o lume a derizoriului în care ”luxul” de a scrie a devenit ridicol.

Ce părere aveti despre editorii care nu cred în importanța poeziei și refuză, sau, mai grav, descurajează tinerii care doresc să-și publice un volum? Bănuiesc că au fost tineri care la un moment dat v-au întrebat: ”ei bine, și eu ce fac mai departe cu poezia mea?”

Am răspuns la întrebarea dvoastră cu amărăciunea că am citit o întrebare pe care și-o pun mulți, dar răspunsurile sunt din ce în ce mai puține.

Să știți că tinerii nu și-au pus niciodată întrebarea ”Ce se întîmplă cu poezia mea?”, deoarece poezia lor trebuie să rămînă o întîmplare fericită în sufletul cititorilor și ce se va întîmpla mai departe va decide doar el, cititorul.

fotografii din arhiva peotului Radu Zagrean

Obiectivul unui cenaclu este să șlefuiască arta poeziei, cred totuși că la un moment dat, cei care sunt pricepuți la asta, ar trebui să-și vadă ”lucrările” într-un volum. Totuși nu cred că editorii vin și întreabă: ”știți pe cineva care scrie poezie că vreau să-l public?” Dar poate există totuși și așa ceva în țara unde ”românul s-a născut poet”, deși eu pînă acum nu am întîlnit. Întrebarea este, de fapt, cum scăpăm de supărătoarea sintagmă ”poezia nu vinde”, care ar putea frînge imediat aripile unui tînăr aflat la început de drum?

Obiectivul unui cenaclu nu este să slefuiască ceva, este acela de a fi șlefuit mereu de creatii care pot veni într-un cenaclu literar. Cenaclul viu înseamnă tocmai acest lucru. Apa vie de care avem nevoie ca să fim botezați în numele celor care cuvîntă.

În țara în care ”românul s-a născut poet”, zicerea că ”poezia nu vinde” este un salut spre nicăieri. Poezia nu trebuie să vîndă nimic, poezia nu înseamnă doar cărti vîndute. Poezia înseamnă cărți admirate, scriitori care strălucesc, librării ale căror uși nu scîrțîie de plictiseală, biblioteci în care prospețimea nu înseamnă doar o bibliotecară trecută de a doua tinerețe. Poezia nu trebuie să vîndă. Poezia trebuie să respire prin plămînii cititorilor. Trebuie să urle, trebuie să se zbată, trebuie să deschidă pleoapele oricărui ochi bolnav de cataractă. Poezia nu trebuie să vîndă nimic.

Cum putem schimba mentalitatea asta mercantilă a editorilor români? Noi știm, sau chiar am ajuns să credem, că ”poezia nu se vinde”. Și nici nu ar trebui să se întîmple asta. Poezia se oferă, de la suflet la suflet. Și totuși, ce sfat le-ați da celor care vor să se exprime prin poezie și ce sfat celor care vor s-o publice?

Un scriitor adevărat nu înseamnă doar un scriitor publicat, ci înseamnă un scriitor care poate să spună cu fruntea sus ”A venit primăvara!”, ”Va trece și toamna!”, ”Ninsorile au cîteodată gust de tămîie!” Un cenaclu viu cum este al nostru nu va da niciodată și nimănui un alt sfat decît: ”Păstrați curățenia!”

Dar ca sa devenim puțin mai ”serioși”, vrem să transmitem un salut prietenos scriitorilor de pretutindeni, în special celor aproape de mare și din toata inima scriitorului Constantin Miu, de care ne leagă o prietenie ca un ciorchine dulce din podgoriile Murfatlarului.

Vă așteptăm aici la Dej unde iată că a înviat spiritul cenaclului ”Saeculum” condus de către regretatul critic literar Radu Saplacan.

Tinerii vor veni, ușile vor fi deschise mereu, vom scoate și o revistă literară unde vom promova pe toți aceia care vor ști să împletească din cuvinte cununi de prospețime.

Succes!

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 8 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :