Ce trebuie să facem ca să eliminăm ”cultura violului”

Foarte mulți oameni neagă total noțiunea de “cultură a violului”. Poate că ideea (și, de fapt, întreaga suferință din spatele acestei idei) este atît de mare încît este mult mai dificil să negăm noțiunea, decît s-o recunoaștem și să luptăm împotriva ei.

Sunt mulți oameni care cred că violul este viol numai dacă este violent, dacă sunt implicate și droguri în acest proces sau dacă se întîmplă la o petrecere. Nu e chiar așa. Trebuie să luăm atitudine și să-i pedepsim pe cei care fac asta. O bună educație sexuală începe cît mai devreme și nu are nimic de-a face în primă fază cu penisuri, vulve și vagin.

Pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă componentele nonsexuale ale sexualității umane, am identificat 5 comportamente care blochează drumul către o viață sexuală normală (comunicarea, consimțămîntul, respectul, plăcerea și fantezia).

Nu are importanță că ești o persoană cu vederi largi în educația sexuală sau ești o persoană care crede în abstinența-înainte-de-căsătorie. Pot fi prezente la fiecare om, la orice vîrstă, de orice orientare sexuală ar fi. Nu e îndeajuns să spui că “oamenii ar trebui să știe aceste lucruri” – dar cred că violul apare atunci cînd unii oameni n-au fost educați cu privire la importanța celor 5 blocaje depistate.

Comunicarea – să fii capabil să-ți exprimi sentimentele și emoțiile, să-ți înțelegi aceste emoții, nu este deloc un lucru rău, să devii capabil să-ți comunici nevoile, dorințele, fanteziile și să le asculți pe ale altora, te ajută să descifrezi limbajul corpului altora și să comunici mai bine prin vorbe blînde, atingeri și mîngîieri.

Consimțămîntul – aici este vorba despre importanța granițelor, a ști cînd să le stabilești și cum să le depășești sau dacă e nevoie să faci asta, să știi că ești singurul proprietar al corpului tău, să exersezi abilitatea de a spune un “nu” ferm, dar și să fii în stare să accepți un răspuns negativ, fără să-ți simți sentimentele lezate.

Respectul – pentru tine și pentru cei din jur. Să-ți formezi o bună imagine de sine și să pui în aplicare conceptul ”Nu face rău altuia!”

Plăcerea — să crezi în puterea unei simple îmbrățișări. Această plăcere omenească este mai mult decît “sexuală,” este recunoașterea faptului că atingerea trebuie să aibă valoare pentru ambii parteneri, nu doar pentru unul dintre ei.

Fantezia  — este în regulă să ai fantezii, dar nu este în regulă să te porți ca și cum toate trebuie să fie puse în practică.

Cînd începem să-i învățăm pe oameni încă de la o vîrstă fragedă valoarea acestor trăiri – încă din copilărie, mai exact – aceștia le pot aplica apoi în relațiile lor pe măsură ce cresc și-și dezvoltă sexualitatea.

Iată alte sfaturi care ar putea să vă folosească:

– Să ne reamintim că sexul nu înseamnă doar organe reproductive

– Să-i învățăm pe oameni, cît mai devreme, că a-ți comunica sentimentele cît mai des este mult mai bine decît a-ți crea situații în care oamenii se frustrează singuri, iar apoi încep să se răzbune pe alții, de obicei nevinovați

– Să nu-i mai stigmatizăm pe cei care cer ajutor sau un sfat. Nu este nimic rău în a cere ajutor și nici în a acorda ajutor psihologic atunci cînd nu reușești să îți dai seama care e treaba cu avalanșa de trăiri. De obicei, dacă cineva cere ajutorul unui sexolog, psiholog sau psihoterapeut, ceilalți vor să știe dacă este “normal” din punct de vedere sexual sau mental.

– Să facem să se înțeleagă că este absolut ok să-ți împărtășești sentimentele. Să-l lași pe un băiețel să plîngă nu înseamnă că se va transforma într-un gay. I se transmite doar că este în regulă să aibă emoții. Permițînd oricărui copil să plîngă este un lucru normal, mai ales că există (sau ar trebui să existe) întotdeauna o îmbrățișare care să-l ocrotească cît timp simte nevoia să plîngă.

De asemenea, e în regulă uneori să lăsăm garda jos și copiii noștri să ne vadă furioși sau supărați sau să audă un ton mai ridicat. Asta nu le arată că suntem slabi, ci că suntem oameni. Îi putem ajuta însă să înțeleagă ce-ar putea face ca să se simtă mai bine – nu se vor simți mai bine dacă vor ține sentimentele negative în ei.

– Să-i învățăm pe oameni cum să-și traducă propriile emoții – să-și curețe dezamăgirile, să nu lase urme urîte în trecutul lor.

Aceste sugestii sunt doar vîrful icebergului și sunt ușor focusate pe primele două blocaje: comunicare și consimțămînt. Fiecare din cele cinci blocaje au însă importanța lor și nu trebuie ignorate. Mulți părinți au dificultăți în abordarea subiectului ”sex” și se sfiesc să vorbească deschis cu adolescenții. Este de înțeles. Nu mulți dintre noi au avut parte de o bună educație sexuală și am învățat să înotăm singuri în ape tulburi. Sfatul meu este să începeți cu concepte de bază. Cum să te porți frumos cu o fată/un băiat. Cum să te îmbraci la prima întîlnire. Și pe urmă apar și întrebările lor. Nu vor apărea dacă n-au încredere că nu sunt judecați.

 

În cultura noastră românească (și cred că oriunde în lume, de altfel), dacă se vorbește despre sex nu se vorbește și despre plăcerea de a face sex. În loc de asta, îi îngrozim pe copii. Nu vorbim despre beneficiile sexului. Vorbim despre pericolele lui. Ar trebui să schimbăm acest mod dăunător de a gîndi.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :