Ce te-a energizat azi?

5Sunt zile cînd ești foarte ocupat și nu mai știi de capul tău, apoi sunt zile cu adevărat productive, cînd parcă toate merg de la sine, colegii sunt numai un zîmbet și-ți sar în ajutor (într-o lume ideală, desigur) și sunt zile cînd te simți de neoprit, chiar dacă nimeni n-are chef de muncă, ești cel care-i bagă în priză pe toți, vrînd-nevrînd. Pur și simplu nu pot sta în calea uraganului și sunt luați de valul energiei tale.

Pentru mine, o astfel de zi este cea în care fac o sumedenie de lucruri, fără să-mi bat prea mult capul cu ele. Ca și cum plutesc deasupra lucrurilor, doar mă gîndesc la ele și se rezolvă de la sine. Iar apoi la sfîrșitul zilei, sunt pregătită să mă odihnesc, fără să am sentimentul acela copleșitor de epuizare, ci de recunoștință că a trecut o zi ca-n povești.

Dar bineînțeles că astfel de zile sunt rare, cam asta e treaba cu magia, apare rar și durează puțin. Cu exercițiu însă, astfel de zile pot deveni obișnuință și poți profita la maxim de lucrurile bune care se întîmplă în viața ta. Secretul este doar să fii atent la ceea ce te ține în priză la modul pozitiv și apoi nu-ți mai rămîne altceva de făcut decît să faci o prioritate din lucrurile acelea.
11885081_801632136623241_9220694112285513042_nIată ce îmi pune în mișcare adrenalina:

Discuțiile cu oamenii pasionați de ceea ce fac, mai ales dacă sunt antreprenori, psihologi, profesori, scriitori sau jurnaliști, în principal oameni care sunt devotați ideii de a face prin munca lor o lume mai fericită, mai sănătoasă și mai pozitivă.
Să vorbesc în public este una dintre situațiile acelea care-mi dau o stare de bine, de efervescență spirituală. Sigur, n-a fost la început așa. Prima mea apariție în public s-a lăsat cu bîlbîieli și tremurături de genunchi. Provocarea cea mare a fost să depășesc frica de public, apoi frica de camere, apoi frica de greșeli. De fapt, o să vă spun un secret, am dat-o în bară de atîtea ori în public încît m-am obișnuit cu micile bîlbe. Mi-am dat seama că nu se face gaură în cer și că prin exercițiu, devii din ce în ce mai bun. Așa că primul lucru pe care am fost dispusă să-l fac ca să scap de tracul acesta a fost să-mi permit să greșesc. Acum… “inovație” este cuvîntul care mi se învîrte în cap de fiecare dată și mă gîndesc la tot felul de modalități de a spune lucrurile diferit și mai bine decît alții. E tot un fel de antrenament al minții.

Frumusețea mă ține în priză și ea. O vază cu flori proaspete, un apus de soare, ploile de octombrie, mirosul cărților din librărie, imprimeul unei rochii, sau orice altceva ar putea să-mi umple sufletul de bucurie. Iubesc frumusețea, în orice formă a ei. Este energie pură.

Munca mea mă energizează. Iată de ce este extrem de important să-ți placă ce faci. Mie-mi place să fac atît de multe lucruri, să citesc, să scriu, să vorbesc. Știu, pare ceva de vis să ai o slujbă sau mai multe care să se învîrtă în jurul acestor trei activități, ei bine. Există. I`m a living proof.


11828593_796223930497395_6565138251802882258_nPlimbările pe jos sunt altă sursă de relaxare
. De fapt, plimbările pe jos sunt în topul preferințelor. Am mers pe jos de cînd mă știu. Sunt genul de persoană care, decît să ia 3 stații de autobuz și să se îmbulzească alături de alți oameni, mai bine o ia la pas pe jos și cască ochii la ce se întâmplă prin jur. Prefer să dau peste prieteni pe stradă sau vecini, să salut și să-i mai întreb de sănătate, mai descopăr un magazin, o stradă, o clădire, cumpăr fleacuri, mă întorc acasă cu brațele încărcate și cu idei noi de scris, cu dorințe noi sau planuri de emisiune, de articole, de cărți. Mă inspiră orice, adun ca o albină orice îmi iese în drum: păreri, replici, un nou aprozar, ceva ce nu merge, ceva ce se schimbă, ceva ce dispare, ceva ce îmi sare în ochi, un afiș cu vreun spectacol, o culoare care s-ar potrivi noii redecorări, observ moda pe stradă, bărbații, femeile, copiii, felul în care au fost redecorate vitrinele magazinelor. Cele mai interesante lucruri le-am aflat mergînd pe stradă în dorul lelii, mai mult decît atît, cele mai interesante propuneri de slujbă sau chiar idei de călătorit le-am găsit tot pe stradă sau mi s-au făcut de către oameni cu care m-am întîlnit, aparent întîmplător, și-am stat 5 minute la povești cu ei.

Bineînțeles sunt multe alte lucruri care dau cu mine de pămînt, oameni sau situații care mă scot din sărite. Destule, dar nu atît de multe ca acum 7 ani și nici nu mai iau atît în serios lucrurile care mă deranjează. Uite-așa un spate întorc. Am în față frumusețea situațiilor ce stau să se întîmple și-n care cred. Pe celelalte le ignor. Le studiez, că nu-s de stîncă, le observ ca și cum nu mi s-ar întîmpla mie, dar apoi nu mă mai gîndesc la ele. Sunt ca niște tinichele care vor să se agațe de mine și nu le las.

yellowCîteva dintre chestiunile deranjante pot dispărea lejer din lista mea cu lucruri de făcut (și lucrez încă la asta). Unele treburi chiar trebuie făcute (cele legate de administrație, facturi, cozi pe la poștă, bănci etc., dar dacă nu le-am face pe astea viața ar fi insuportabilă, așa că mă grăbesc să le rezolv ca să scap de ele). Oricum ar fi, știu că este important pentru mine să-mi introduc în program, atunci cînd îmi organizez ziua, cîteva activități care să mă facă să mă simt bine (cumpărarea unui joc, a unui buchet de flori sau gîndul la filmul pe care-l voi vedea diseară sau la vacanța următoare, țara următoare de vizitat, prietenii pe care nu i-am cunoscut încă). Este combinația perfectă dintre o slujbă care-mi face plăcere, dar nu e tocmai ușoară, și o viață pe care s-o trăiesc fără frustrări.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *