Călători și călătoare. Cu cine mai fugim în lume.

Cele mai bune relații cu femeile din viața mea au fost acelea de ordinul distanțelor în kilometri. Asta m-a făcut să stau mereu departe de conceptul de ”cea mai bună prietenă”, nu pentru că nu-mi place să beau din cînd în cînd cîte o cafea și să mă dau la bîrfe și confesiuni urbane, ci pentru că am preferat mai degrabă să călătoresc, decît să-mi bat capul cu delirurile sentimentale ale femeilor.

Se poate ca din cauza asta să fi ratat prietenia excepțională cu niște femei excepționale, dar chiar și-așa, problemele multora sunt de aceeași natură: iubit, despărțiri, sex, aventură, crize sentimentale, mariaj destrămat, amantlîcuri, vanitate și shopping. Niciuna nu este în stare să treacă peste toate astea fără să rămînă cu sechele puternice, pe care să le aducă în discuție, ori de cîte ori e într-o dispoziție mai ”blue.” Prietenele bune se susțin reciproc, dar nu chiar tot timpul. Adică eu, la faza asta, sunt execrabilă. După ce te ascult de două ori, a treia oară vreau să-ți rezolvi problema, dacă nu poți, cere ajutorul, dar nu bate apa în piuă pe aceleași drame, că viața e scurtă.

Domnișoară, domnișoară, ce program aveți diseară?

Dacă aș spune uneia dintre amicele mele, să le numim astfel, de dragul conceptului, ”hai, tu, să pornim într-o călătorie în care să nu ne planificăm nimic decît să vedem care e treaba cu noi” m-aș lovi de următoarele probleme: ”cu ce mă-mbrac”, ”nu știu dacă mă lasă iubitul/părinții/pisica sau șeful de la slujbă”, ”nu are cine să mă sponsorizeze”. Știu, pentru că am făcut propunerea asta de mai multe ori, unor persoane diferite ca background educațional, personalitate și traseu financiar și de fiecare dată s-au găsit pretexte și scuze pentru a nu porni la drum fără o valiză mai mare de 50 de kilograme. Dar cel mai mult mă deranja că nu aveau idei, nu veneau cu alte propuneri și nici măcar nu erau în stare să se intereseze cum se plătesc biletele de avion, cazarea la hotel sau să fi avut măcar curiozitatea să dea o căutare pe google a obiectivelor turistice de vizitat din presupusa destinație.

Odată, am avut o musafiră. Locuiam pentru o perioadă în Spania, că așa de tare mi-au plăcut curățenia și liniștea de pe străzile Zaragozei, încît mi-am prelungit șederea acolo cam vreun an și jumătate Și, ei bine, pregătisem vizitatoarei mele (fostă colegă jurnalistă) un program turistic interesant cu ziduri romane, muzee și catedrale baroce, ba chiar și o corridă, în caz că avea chef de adrenalină. M-a urît pentru asta, fiindcă ea dorea să-și cumpere nu știu ce pantaloni scurți cu șuncile la vedere și   veste pe talie de la H&M (talie ei fiind inexistentă, se înțelege), iar în timpul liber pe care i-l lăsau cumpărăturile astea de bulendre să facă un puzzle pe care-l aveam acasă. Mai zi ceva dacă mai poți! Ești într-o țară străină, un oraș în care oamenii se mișcă altfel decît ai fost tu obișnuită, și-n loc să-i urmărești, măcar din curiozitate jurnalistică, preferi un puzzle pe care l-ai fi putut rezolva bine mersi și-acasă, în Bucureștiul tău prăfuit și plin de urlete, claxoane și bormașini. S-a întors și apoi s-a plîns altora că am plimbat-o prea mult, în loc să zică mersi că datorită mie a dat jos 700 de grame de osînză.

Și-atunci am preferat să mă mărit

Uite-așa m-am pricopsit cu o mică aversiune față de ”prietenia” în sine, că da, e mare lucru să ai prieteni, dar arta asta nu e la îndemîna tuturor. Orice s-ar fi întîmplat, oricît ar fi fost ele de coco chanel, cu prima ocazie au făcut tot posibilul să-și dea arama pe față, în sensul că s-au dovedit a fi superficiale, insipide și degrabă plictisite de latura aventuroasă a vieții. Dacă le întrebai însă, toate ar fi vrut să fie în competiție cu bărbații, tuturor le-ar fi plăcut să escaladeze piscurile Himalaiei și să-l cunoască pe Brad Pitt prin Tibet, că așa văzuseră ele într-un film. Dar stai puțin, să-și asorteze oja la culoarea rucsacului…

E clar, îmi trebuia un om pe care atunci cînd îl întreb ”ce facem în seara asta” (sau în vacanța asta) să vină propuneri interesante, care să nu aibă legătură cu shoppingul, clubbingul și centrele de înfrumusețare (mai ales atunci cînd ești cu rucsacul în spinare pe un traseu muntos). Sau cum îmi spunea una afectată nevoie mare: ”vai, dar ce gălăgie e la mare vara!” ”Păi, du-te, fato, la mănăstire, ce cauți vara la mare să te distrezi? Vezi că avem pe litoral și biblioteci. E o liniște în sala de lectură, de-ți auzi gîndurile din alte vieți.”

Și-atunci am preferat să mă mărit cu primul bărbat dispus să fugă oricînd în lume cu mine.

Cum își dau femeile arama pe față:

  • Dacă o femeie pune o vorbă bună pentru tine (la o slujbă, să zicem), așteaptă-te să fii recunoscător pe viață și să te comporți ca atare. Îi pupi mîna de fiecare dată cînd o vezi și-i ridici statuie cu prima ocazie. Eventual îi dai o medalie cu Preasfințita.
  • Dacă i-ai făcut cunoștință prietenei tale cu viitorul tău soț, există o probabilitate de 75% ca acesta să devină viitorul ei soț. În caz contrar, sigur nu sunt prietene.
  • Dacă dintr-o dată v-ați trezit cu niște dezvăluiri de secrete (pe care nici măcar nu le aveați) în fața familiei, a altor prieteni sau, mai rău, în fața presei, să fiți sigur că și-a luat revanșa o femeie. Nimeni nu se pricepe mai bine decît ele să deformeze adevărul și să-i dea conotații negative.
  • De ce ar putea să se șucărească o femeie:

– din senin;

– de gelozie;

– pentru că rochia nu știu cui e mai frumoasă sau mai scumpă decît a ei;

– pentru că iubitul acelei curvulițe are mai mulți bani decît al ei, loserul naibii;

– pentru că este femeie;

– pentru că frustrările ei vor fi mai mari decît ale tale, oricine ai fi tu, bărbat sau femeie.

Culmea e că și ele se bat cu pumnii în piept precum Tarzan că bărbații sunt infideli și porci și așa și pe dincolo. În schimb, dacă le apostrofezi (cam cu jumătate de gură) că s-au cam îngrășat, iese un adevărat tărăboi și la urmă tot tu ești de vină pentru șuncile lor, fie că nu le mai motivezi să arate ca-n clipele glorioase ale dragostei voastre, fie arăți și tu ca dracu, dar ai pretenții de nevastă-fotomodel, fie că, băh, nenorocitule, a făcut din tine un tată, că altfel rămîneai un terchea-berchea, un holtei nenorocit cu toate frumusețile pămîntului la picioare, fără responsabilități și fără obligații, un vai de tine, ce să mai…

În condițiile astea, am preferat mereu compania bărbaților, sunt tovarăși excelenți de drum, țin la tăvăleală (nu vă gîndiți la prostii, că la tăvăleala ailaltă nu țin prea mulți), și mai degrabă ar prefera să doarmă în pădure cu Moș Martin decît să se văicărească de bătături, zgîrieturi sau dureri de cap. Și pe urmă, dacă e vreunul care mișcă în front cu văicărelile, am mereu pregătită replica: ”termină, domle, că am soț, du-te la nevastă-ta și plînge-te de dureri de cap, gripă, foame, sete, oboseală, trăndăveala”. Dacă are, dacă nu, să se descurce și ăla.

Zully Mustafa

Jurnalist de profesie, după ce am lucrat în presă timp de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrică în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare și m-a luat prin surprindere. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 7 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Umor de calitate și adevăruri „misogine” dar spuse de tabăra adversă dispărând astfel acuzațiile de sexism. Aventura în general nu este apanajul tuturor, oamenii preferând din principiu comoditatea siguranței zilnice mai ales odată cu trecerea timpului. Apoi mai este moda asta, exclusiv consumeristă, anti cultură aproape declarată, unde totul se reduce la a munci pe brânci pt. a cumpăra tot timpul.

  2. Zully Mustafa spune:

    așa este, tîrziu mi-am dat seama că nu toți trebuie să fim la fel, dar e mai bine ca într-o călătorie să mergem oameni asemenea. multumesc de comentariu.

Comentează :

%d blogeri au apreciat: