Bolile de la Grădi…

Mă întreba ieri o prietenă, cu toată duioşia (sau mila?) din lume: “Iar îţi este fetiţa bolnavă? Dar de ce? Ce i se întâmplă în ultimul timp? Parcă abia a terminat antibioticul şi acum este răcită din nou…?”
Şi i-am răspuns prietenei mele pe cât de scurt, pe atât de adevărat: ”Grădiniţa! Grădiniţa (şi virusul „Grădi-gripa”, cum l-am auto-intitulat) i se întâmplă copilei mele…”
Nu mai este nici un secret că pe cei mai mulţi copii bolnavi pe metru pătrat îi întâlneşti în aşezămintele de învăţământ, de cele mai multe ori, grădiniţele (dar şi şcolile) fiind adevărate focare de viruşi. Chiar dacă regulile impun că un copil bolnav trebuie ţinut acasă, în pat, unde se poate reface mai repede (nu chinuit şi adus în contact cu alţi copii sănătoşi) tot mai mulţi părinţi ignoră, voit sau nu, acest avertisment.
Într-o societate aflată într-o continuă mişcare, chiar haotică şi în care teama de a nu-ţi pierde slujba devine primordială, nu e greu de înţeles de ce la uşa grădiniţei fiicei mele stătea zilele trecute un copil apatic, cu febra atingând 38 grade Celsius şi strănutând cam de 15 ori pe minut. Instinctiv, mi-am apărat fetiţa, urcându-i fularul până aproape de ochi, strângând-o la piept şi dorindu-mi să ies cât mai rapid de-acolo. Însă şi eu mi-am amintit de obligaţiile mele de adult şi de faptul că nu mă puteam întoarce acasă cu un copil sănătos. Pur şi simplu nu mi-am permis acest “lux”.

Iar doamna educatoare-proprietara grădiniţei mi-a explicat că, deşi a rugat-o pe mama acelui copil bolnav să şi-l ia înapoi acasă, aceasta a refuzat argumentând că: “are o slujbă şi nu poate lipsi”, dar şi că “legea spune că doar unui copil care prezintă febră de la 38.8 grade Celsius în sus, i se poate interzice accesul în grădiniţă”. Şi uite aşa, cu toate eforturile educatoarei de a ţine acel prichindel bolnav cât mai departe de restul celor sănătoşi, aceştia din urmă, până la finalul zilei, s-au îmbolnăvit. Cu toţii! Inclusiv fiica mea pe care o ţinusem acasă aproape toată săptămâna trecută, tratându-i o otită adusă acasă, tot de la „grădi”.
Şi da, am trecut chiar şi prin fază: ”ce-ar fi să-i construiesc fetei mele un bol de sticlă şi să o ţin acolo până mai creşte?”, însă realitatea este alta. Copiii se îmbolnăvesc indiferent de câtă grijă li se acordă acasă. Este inevitabil. Şi ceea ce putem face noi, ca şi părinţi, este să le minimalizăm riscurile şi să încercăm să le uşurăm perioada de convalescenţă.

Măsuri standard de precauţie pe care ar trebui să le observi la grădiniţa copilului tău.
– Asigură-te că personalul unităţii şi copiii se spală frecvent pe mâini. Această simplă activitate este imperios necesară pentru a ajuta la protecţia împotriva bacteriilor şi a viruşilor. Educatorii, copiii şi părinţii aflaţi pe aria respectivei grădiniţe ar trebui să utilizeze mereu şerveţelele de unică folosinţă atunci când tuşesc sau strănută.
– Solicitarea “copiii bolnavi să stea acasă” ar trebui să fie prima lege respectată în grădiniţe. Deşi fiecare instituţie are, probabil, o astfel de “politică” proprie, cred că directorii acestora ar trebui să fie mai fermi şi mai clari cu părinţii care îşi aduc copiii bolnavi acolo la mai puţin de 24-48 ore după prezentarea unei temperaturi corporale mai mari de 38 grade Celsius, acompaniată de simptome asemănătoare gripei-sau oricărei alte boli virale.
– De asemenea poate că ar trebui solicitată chiar şi o notă de la medic care să ateste că vindecarea unui copil care a avut o infecţie virală sau bacteriană este iminentă şi că acel ţânc nu mai prezintă un pericol pentru copiii sănătoşi.
– Copiii bolnavi ar trebui să fie imediat separaţi de personal şi de alţi copii sănătoşi în timp ce părinţii ar trebui atenţionaţi la primele semnale de alarmă ale bolii. Zonele în care au stat copiii bolnavi ar trebui să fie curăţate şi dezinfectate rapid.
– În cazul în care riscurile unui focar de infecţie sunt mai mari, unele grădiniţe ar trebui să închidă facilităţile pentru o întreagă zi şi să dezinfecteze întreaga arie conform regulamentelor Ministerului Sănătăţii de care aparţin.

Remedii naturale (pe care le putem utiliza acasă, în perioada de convalescenţă a copiilor):
– Dacă tot aţi ţinut copilul bolnav acasă, încurajaţi-l să se odihnească şi astfel să permită organismului de a lupta împotriva bolii, recuperarea fiind mai rapidă prin somn. Încercaţi să limitaţi timpul copilului la televizor sau implicarea lui în alte jocuri care i-ar putea consuma energia.
– Oferiţi lichide sănătoase, cum ar fi ceai de ghimbir şi supa de legume.
– Alimentele pentru copiii bolnavi ar trebui să fie bogate în vitamina C pentru a ajuta la consolidarea sistemului imunitar. Acelaşi lucru se spune şi despre ceaiul echinacea sau despre consumul de usturoi, acesta din urmă având şi proprietăţi antibacteriene importante.
– Puneţi în apă de baie, într-un umidificator sau chiar într-un simplu vas cu apă din camera copilului, câteva picături de ulei esenţial de lavandă. Lavanda are un efect calmant, dar şi proprietăţi antiseptice şi antibacteriene; în plus, poate ajuta la calmarea tusei.
– Irigaţi des năsucurile înfundate cu apa salina/marina şi încurajaţi copiii să se spele cât mai des pe mâini. În plus, desinfectati jucăriile cât mai des şi asiguraţi-vă că întreaga casă este aerisită corespunzător.

Într-o lume ideală, nici un copil nu ar trebui să fie bolnav sau să treacă prin ororile unei boli, oricât de “nesemnificativă” ar părea una în comparaţie cu alta. Dar pentru că nu trăim încă în acea lume sigură, lipsită de microbi şi viruşi, să încercăm totuşi să ne protejăm copiii asigurându-ne că sunt crescuţi şi educaţi în medii sigure, sănătoase pentru ca sistemul lor imunitar să devină cât mai rezistent, iar ei să se dezvolte armonios.
Sănătate maximă!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :