Boli închipuite sau realitate?

“Mami, mă doare burtica”, “Mami, îmi vine să vomit”… de cîte ori nu i-ați auzit pe copiii dvs plîngîndu-se de vreo afecțiune?
În toată activitatea mea din cabinetul de asistență psihopedagogică, am fost martora multor situații în care părinții merg la diverși medici cu dorința firească de a avea un diagnostic și un tratament pentru copil. Doar că, după multe analize și investigații,  copilul nu are nici o boală.
Aici apare termenul de somatizare, adică suferința sufletească tradusă în  dureri organice, fizice. Unii le mai numesc “boli închipuite”, însă ele sunt cît se poate de reale, doar că nu se tratează cu medicamente.
Somatizarea apare atunci cînd s-au epuizat toate căile de comunicare, cînd copilul a transmis ceva, dar a fost ignorat, drept urmare  organismul va suferi. Somatizarea este un fenomen ce poate apărea în viață fiecăruia dintre noi. Relația dintre minte și corp este automată și involuntară. Toate emoțiile pe care le simțim au și un corespondent fizic. Cuvîntul somatizare a apărut pentru a descrie anumite boli fizice ce păreau a necesita o explicație emoțională, pe lîngă cea fizică. Emoțiile și gîndurile noastre sunt în continuă interacțiune cu corpul nostru.
Emoțiile pozitive ne dau energie, stare de bine, pe cînd emoțiile negative duc spre stări tensionate pe care organismul le va resimți sub forma unor dureri fizice. Somatizarea este reacția  pe care corpul o dă în urma unor blocaje emoționale puternice.
Gravitatea bolii este dată de natura emoţiei, intensitatea ei şi de perioada de timp în care a fost înmagazinată, iar transpunerea bolii în plan fizic poate dura şi cîţiva ani.


Există cinci emoţii principale, foarte dăunătoare pentru organismul nostru, care la un moment dat se pot transforma în boli fizice.

  1. Furia – o încărcare emoțională spontană izvorîtă adesea dintr-un sentiment de neputință de a mai schimba ceva sau de a accepta o situație de viață.
  2. Frica – o îngrijorare simțită în legătură cu un pericol real sau imaginar.
  3. Rușinea – declanșată de credința legată că părerea celorlalți este decisivă pentru a fi validat ca om în toate aspectele vieții.
  4. Neiertarea – apare ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înțelege că oamenii sunt supuși ”greșelii“.
  5. Nesiguranța – apare atunci cînd ne lipsesc certitudinile – real sau imaginar – sau cînd ne pierdem încrederea în capacitățile noastre.
    În spatele fiecărui simptom, zonă sau organ afectat se află un mesaj.

Ce putem face în astfel de situații?
Apelăm la un specialist care va ajuta copilul să:

  • Identifice sursa care a declanșat somatizarea (poate fi o experiență urîtă,  un eșec, un abandon etc);
  • îl ghidează pe copil să  înțeleagă gîndurile care apar în legătură cu propria persoană pentru a învăța să le gestioneze;
  • îl ajută să învețe să-și exprime emoțiile;
  • îl ajută să opereze la nivelul convingerilor, atitudinilor și comportamentului;
  • îl ajută să-și descopere propriile resurse pentru a restabili echilibrul dintre corp și minte;
  • îl ajută să-și recapete starea de sănătate, de bine.
    Așadar, fiți atenți la trăirile, durerile, emoțiile copilului dumneavoastră și dacă medicul nu confirmă o boală, cel mai probabil copilul somatizează blocaje emoționale.

Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :