Blind date cu Ionel

10395173_402818326561074_2344674709211319622_nVara trecută am prins câteva zile libere, căldura din București mă dispera așa de tare, că mi-am luat rucsacul și am fugit la țară la aer curat. La țară e cel mai bine, te iei cu treburile și mai uiți de ale tale.

După 2-3 zile de roboteală mă sună un prieten bun care s-a gândit la mine că nu-mi este bine singură și ar trebui să cunosc pe cineva drăguț. Mi-a dat și câteva detalii: mai mare cu vreo 10 ani, divorțat, plin de diplome, profesor doctor universitar – pisici la tavă, cu casă, bicicletă, o adevărată partidă și alta nu-i.

Nu aveam chef să cunosc nici un bărbat din lumea asta, dar la insistențele lui m-am hotărât să ne vedem totuși, nu aveam nimic de pierdut, până la urmă nu strică o cunoștință în plus.

Stabilesc ei întâlnirea la Mc Donald’s, locul ideal pentru a cunoaște pe cineva, la 11 dimineața. Toate ca toate, hai că Mc Donald’s am acceptat, dar la 11 dimineața? Până  la urmă ne-am văzut la 6 seara. Am comandat câte o cafea și hai acum să ne cunoaștem, să căutăm subiecte comune. Ce poți să discuți la o primă întâlnire când nu știi nimic unul despre celălalt?

Domnul Ionel a deschis discuția spunându-mi mândru că tocmai este ”moștenitorul unui loc de veci la Belu”, mai să mă înec cu cafeaua și alta nu. Un început bun ce să zic, omul venise pregătit cu subiecte morbide.

– Nu pot să cred, nu oricine are loc de veci la Belu, dar cum ai reușit, Ionele dragă?

– Sunt așa de supărat, a trebuit să mă judec pentru acest loc de veci, dar într-un final am reușit să-l obțin. Atâta bătaie de cap, dar a meritat!

Îmi treceau tot felul de nebunii prin cap, oricât de plictisită ai fi nu poți să nu râzi de drama unora. Auzi, să te judeci pentru un loc de veci. E clar că ăsta nu-mi va fi soț, în loc să trăiască el se și gândește să moară. Din respect pentru prietenul comun m-am abținut de la comentarii ridicole.

Mai departe, că tot eram la capitolul morți și răniți, am aflat că mama lui a decedat de vreo doi ani și că el stă cu tatăl. Foarte frumos din partea lui că are grijă de babacul lui. O bilă albă. A divorțat, are un băiețel, dar nu a omis să-mi precizeze că trebuie să stau liniștită pentru că nu-l vede decât o dată pe an, plătește pensie alimentară doar. Mda, tată bun, un bărbat adevărat fără obligații și foarte responsabil. O bilă neagră.

4Am mai cerut o cafea. Pur și simplu nu mă puteam dezlipi de dramele ăluia. Ionel a considerat că este bine  să mă impresioneze până la lacrimi și mi-a recitat o poezie lacrimogenă despre mama. Locul ideal pentru poezie, pe terasă la Mc Donald’s la o primă întâlnire.

Nu a fost de ajuns cu locul de veci, a simțit nevoia să-mi povestească și de multe alte femei ce le-a cunoscut după divorț, toate niște femei tembele care nu știu ce vor de la viață, numai nebune pe lumea asta, dar eu sunt perfectă. Perfectă până-ți torn cafeaua în cap, mi-am spus în gând. Am rezistat o oră, am fumat 5 țigări deși el nu suporta fumul și femeile care fumează, dar ce contează? Să-mi dea și el o bilă neagră. Ionele, ia plimbă diplomele alea pe alte meleaguri că eu sunt cea mai mare vicioasă din lume. Ce fraieră am fost că nu i-am spus asta. Va fi unul din regretele mele pe patul de moarte. Am făcut eforturi să zâmbesc și, după ce m-am uitat de 5 ori la ceasul de la mână, am sugerat că timpul a expirat pentru o primă întâlnire.

Am pornit noi agale pe jos până la prima gură de metrou și ce să vezi, mă trezesc că Ionel mă ia de mână. Acum ce să fac, omul mă place, este un gentleman, hai să nu mergem ca doi ciumeți pe stradă, îl apuc de braț și devin curioasă la ce mai aberează până la metrou.

Tot ce-mi doream era să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut, să nu mă întrebe nimeni nimic, să mă ascund într-o văgăună, aproape nu mai auzeam nimic, doar frânturi. Gândul meu zburase către biata femeie lăsată singură cu un copil, femeia care-l iubise cândva, femeia care se sacrificase să le fie bine și care probabil se sacrifică în continuare. Iar el să-mi vorbească de moșteniri, de averi pierdute, de altele câștigate, de locuri de veci, de un copil abandonat căruia îi aruncă un praf de bani într-un cont ca să aibă dovada palpabilă că i-a dat.

Mi-a povestit de copiii pe care îi învață ca un dascăl adevărat ce este, dar fiul nu și-l vede, s-a văitat de salariul de profesor și că dă pensie alimentară, că a făcut rată la bancă să-și cumpere bicicletă, altă rată să facă doctoratul, că are în casă un covor de 30 de ani pe care nu vrea să-l arunce deși e mâncat de molii, că este dezordonat, că nu-i place aia și aia și ailaltă.

31Am auzit numai lucruri negative, dar el pe mine mă vrea mai mult decât o amică. Să ce, frate?! Am căzut pe spate de câte diplome ai și câte cărți ai scos, dar nu prea știu la ce ți-au folosit.

Mi-a spus de vreo 5 ori că-i trebuie niște bani să facă moștenirea apartamentului de parcă mă interesau moștenirile lui. După atâta pălăvrăgeală și oboseală psihică mi-am cerut mii de scuze și m-am depărtat mâncând pământul.

La despărțire, a strigat după mine și mi-a dat cartea lui de vizită să-l sun. Inutil să vă mai spun c-am aruncat-o la gunoi.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :