Avem 4 anişori

roxxAzi, 15 martie, Mala Hierba împlineşte 4 ani. Peste fix două luni, fetiţa mea împlineşte 5 ani. Care este legătura între aceste două evenimente la fel de dragi şi speciale mie? Revista Mala Hierba a crescut împreună cu fata mea şi pe amîndouă le iubesc din prima secundă de viaţă.

Am iubit ideea Mala Hierba, de acum patru ani, cînd, înfăşată bine într-o mulţime de vise frumoase (să nu răcească, să nu dispară), determinare şi efort, Zully Mustafa mi-a prezentat-o ca o adevărată profesionistă. Nu mai conta că eu eram dincolo de ocean, cu un copil de un an în braţe, nedormită şi uşor debusolată… Am răsfoit prezentarea cu o febrilitate ce nu mai trăda oboseala nopţilor albe pe care orice proaspătă mămică şi le aminteşte, probabil. Am spus da provocării Mala Hierba, chit că am şi mustăcit puţin din motive numerologice (dar asta e o altă poveste :). Şi aşa a început aventura mea aici, într-o primăvară cu (încă) iz de iarnă canadiană.

Am scris articolele pentru Mala Hierba din suflet şi dintr-o pură pasiune pentru scrisul în limba română; nu mi-a fost mereu uşor să le scriu, am făcut de multe ori slalom printre celelalte roluri cu care am jonglat în aceşti ani, acelea de soţie, mamă, angajată într-o altă slujbă cu normă întreagă, “menajeră şi bucătăreasa şefă” a casei mele, plus “mama” a unui Yorkshire Terrier miniatural. Am scris cu fetiţa mea în braţe, în sala de aşteptare a cabinetelor medicale şi am rescris noaptea, cînd întreaga casă dormea. Am compus texte în pauzele de prînz de la serviciu sau am înregistrat ideile de articole pe telefon şi le-am retastat, mai tîrziu, cu laptopul pe genunchi prin cafenele, biblioteci sau chiar în bucătărie, între două feluri de mîncare. Ne-am dezvoltat împreună, fiecare dintre noi (revistă, copil, adult), în aceeaşi direcţie: ÎNAINTE!

roxMala Hierba a crescut sub ochii mei şi faptul că azi scriu acest articol (în pauză de prînz, la serviciu, cum altfel? 🙂 i se datorează în primul rînd lui Zully, care a fost şi este  veriga cea mai puternică a acestei publicaţii. Pe mine, personal, m-a împins de la spate în zilele în care, epuizată, am vrut (trebuia) să renunţ la ceva, ea a fost cea care mi-a pus diacritice textelor mele cînd timpul liber îmi lipsea cu desăvîrşire, deşi ştiu că nici ea nu stă prea bine la capitolul acesta şi a fost cea care m-a motivat să nu renunţ la a scrie aici cînd lista de priorităţi din real life mă copleşea…

Am supravieţuit împreună multor obstacole şi ne-a trebuit multă creativitate (şi determinare) pentru a rămîne “online” fără ca cineva să pompeze neapărat fonduri în Mala Hierba. Dar nu asta fac toate prietenele puternice, inteligente, nu asta fac toate Mala Hierba cititoarele noastre dragi? Supravieţuiesc greutăţilor cu verticalitate şi graţie, se sprijină şi se bucură împreună pentru fiecare succes, mai mic sau mai mare. Îţi mulţumesc, Zully! Îţi mulţumesc, Mala Hierba pentru că m-ai învăţat cum să împletesc, cu măiestrie, pasiunea pentru scris cu responsabilităţile vieţii de zi cu zi (subiecte care au făcut, de multe ori, tema principală a articolelor mele de aici).

Din această experienţă Mala Hierba am înţeles, în ultimii patru ani, că viaţa însăşi este o lucrare de artă, fie că scrii, modelezi, pictezi, coşi, creezi rochii de mireasă, avioane, maşini sau piese la strung. Important este să fii prezent în viaţa ta, să nu renunţi la lucrurile care îţi gîdilă frumos sufletul şi să nu laşi o noapte nedormită să frîngă aripile celorlalte vise frumoase. Am înţeles că singură direcţie de mers care mi se potriveşte cu adevărat este “tot înainte” şi că visele nu mor decît dacă le obligi tu să o facă. DSCF2389Drumul Malei Hierba nu este (încă) atît de neted pe cît îl visăm noi, dar pînă şi primăvara mai întîrzie uneori (exemplul ţării în care trăiesc şi unde, la jumătatea lunii martie ninge şi temperatura se blochează la minus 20 grade Celsius), deci nu toate speranţele sînt pierdute. Poate nu întîmplător, tendinţa principală a acestei primaveri-the big new statement-este ARTĂ; de la arta supravieţuirii unor evenimente politice, financiare dificile, la supravieţuirea unor calamităţi naturale serioase, de la brăţările din metal presat, John Chamberlain-eşti, la fetele pictate de artişti pe care designerii de la Prada le aduc, literalmente, în prim plan. Vibraţia artistică este foarte puternică, se simte pretutindeni, iar Mala Hierba este creaţia noastră de care sîntem la fel de mîndre precum sîntem de fetiţele noastre acum…

Dacă în vasta lume a publicaţiilor online, Mala Hierba reuşeşte să se impună prin elan şi creativitate (pe timp de “pace”, dar şi de “război”), înseamnă că toate nopţile noastre nedormite şi textele nesponsorizate şi-au meritat efortul pentru că v-am cîştigat pe voi, cititorii noştri. Şi acesta este un vis împlinit pentru care vă mulţumim! A fost şi este un privilegiu (şi o plăcere) să fac parte din acest vis care azi aniversează patru ani. Mulţumesc celorlalte minunate, creative doamne/domnişoare care scriu alături de noi în Mala Hierba (Oana, Monica, Ramona);  mi-au servit de multe ori drept exemplu şi sursa de  inspiraţie pentru articole sau pentru propria-mi viaţă.

La mulţi ani, Mala Hierba! Să creşti mare şi să ne bucuri inimile, ochii şi spiritele în continuare!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *