Obsesia 93: Rutina dulce-amară
Miros de lemn ars. E seara rugurilor aprinse. Aş fi vrut să ies, dar la ora la care se aprind, copiii dorm. Petarde ca nişte bombe zguduie geamurile. Mi-e teamă să nu se trezească...
Autor: Castelana
Obsesia 92: Rîul vieții
Asta e una din serile acelea în care-ți vine să ieși afară din casă și să te îmbeti în primul bar, înconjurată de tot felul de ciudați de care nu-ți pasă pentru că n-ai să-i...
Obsesia 73: Laboratorul
Astăzi, simt cum totul mă apasă. Mîinile atîrnă fără vlagă, picioarele de-abia se tîrăsc, capul mi se bălăngăne cînd spre dreapta, cînd spre stînga, într-un echilibru greu de menţinut, întreg corpul mă trage în...
Obsesia 72: Soledad
În sufragerie, peretele care dă spre stradă este unul din cristal. De aici mă uit la colina verde în fiecare noapte la podul de lemn construit peste apa luminată de luminile străzii. Mă uit...
Obsesia 71: Un fel de incest
Încă nu înțeleg cum s-a putut întîmpla, sau dacă s-a întîmplat cu adevărat ori e-un vis cauzat de prea mult drog. Îmi vin în minte, printre furie și silă, și revoltă, secvențe de noaptea...
Obsesia 68: Suflete de copii
Mă mişc prin căldura asta vâscoasă a după-amiezii şi simt cum soarele, lumina crudă a amiezii, mă năucește. Ameţesc. nu pot să respir, simt o greutate în piept, aerul încărcat de umiditate e de-abia...
Obsesia 66: Lumină din lumină
O iau pe Anna şi ieşim la plimbare. Printre sute de oameni, zgomotul lumii devine asurzitor. Vreau să cumpăr ceva dintr-un mercado şi ameţesc. Mulţimile mă ameţesc. Vreau doar să fug cât mai departe...
Obsesia 65: Abisul
Visele, sau mai bine zis visurile, cu cât sunt mai legate de esenţă cea mai intimă, cu atât tind să rămână lipite de inima celui care visează. Eu am fost mereu timidă. Am spus...
