Au venit cu lampioane degeneraţii
Au venit cu lampioane degenerații, scepticii,
lichelele. Au venit apoi femeile
și s-au aprins de poftă și de dorul
Zeului viței. În amintirea lui și-au sfâșiat
cămășile lor de in fin și și-au lăsat bogăția
farmecelor vederii publice. Seara
au aprins focuri, au dansat și-au strigat
către luna plină, măscări. Bărbații le-au luat
și le-au dus în cortul plăcerii, au înălțat imn
Zeului viței și s-au împreunat cu ele…
Șapte zile și șapte nopți au ținut serbările.
În a opta zi mirele și-a scos testiculul stîng
pe o tipsie de argint și a bătut în poarta
casei miresei. Un paj i-a deschis
și el a intrat… în pași de dans a intrat, a uns
ușorii ușii cu sînge, a izbit de perete testiculul
acela sîngeriu și-a urlat. Glasul lui a răscolit
inima tinerei fete, aflată în cămara nunții. Pe urmă,
s-a năpustit asupra ei. Furia lui
de hadîmb a făcut-o atunci fericită. Au aprins
scorțișoară și smirnă, s-au suit în lectici
și-au fost duși la altarul plăcerilor…
Nimic nu i-a făcut mai fericiți în ziua aceea decît
scurta întîlnire cu Zeița iubirii…