Au venit cu lampioane degeneraţii

Au venit cu lampioane degenerații, scepticii,

lichelele. Au venit apoi femeile

și s-au aprins de poftă și de dorul

Zeului viței. În amintirea lui și-au sfâșiat

cămășile lor de in fin și și-au lăsat bogăția

farmecelor vederii publice. Seara

au aprins focuri, au dansat și-au strigat

către luna plină, măscări. Bărbații le-au luat

și le-au dus în cortul plăcerii, au înălțat imn

Zeului viței și s-au împreunat cu ele…

 Șapte zile și șapte nopți au ținut serbările.

În a opta zi mirele și-a scos testiculul stîng

pe o tipsie de argint și a bătut în poarta

casei miresei. Un paj  i-a deschis

și el a intrat… în pași de dans a intrat, a uns

ușorii ușii cu sînge, a izbit de perete testiculul

acela sîngeriu și-a urlat. Glasul lui a răscolit

inima tinerei fete, aflată în cămara nunții. Pe urmă,

s-a năpustit asupra ei. Furia lui

de hadîmb a făcut-o atunci fericită. Au aprins

scorțișoară  și smirnă, s-au suit în lectici

și-au fost duși la altarul plăcerilor…

Nimic nu i-a făcut mai fericiți în ziua aceea decît

scurta întîlnire cu Zeița iubirii…