Atlasul geografic al relațiilor

560974_439131479470874_85560961_nAm întîlnit oameni cu calităţi diferite, care atrag alţi oameni către ei fără să fie neapărat într-o relaţie. Sunt oameni care preferă singurătatea şi ceilalţi îi ocolesc, aşa cum ocoleşti o prăpastie, oricît de tare te-ar fascina marginile ei. Am întîlnit oameni care sunt modele sociale și fac reguli pe care vor toți să le urmeze. Am întîlnit oameni cu o mulțime de prieteni. Aceștia îşi trăiesc viaţa ca pe o continuă petrecere de liceeni, strîng în jurul lor oameni diferiţi, ca o poieniţă în care se aglomerează toţi în fiecare weekend şi se întîlnesc fiindcă se simt bine împreună doar în acea poieniţă.

I-am studiat pe fiecare întrebîndu-mă ce îi face pe ceilalţi să îşi dorească să fie în preajma anumitor persoane mai mult decît în preajma altora.

Simplu! Totul e geografie.

O geografie relaţională care leagă oamenii unii de ceilalţi, aşa cum muntele este legat de vale şi de dealuri, dealurile de cîmpiii, cîmpiile de ape, apele curgătoare de mări şi mările de oceane, iar în oceane găsim ici și colo insule și insulițe şi continente.

Am întîlnit oamenii-munte, cei aşezaţi, cu multă încredere în Sinele lor, puternici, gata să adăpostească, dar să şi strivească la nevoie. Tuturor ne place acest gen, îl căutam, dar puţini reuşim să-i atingem vîrful sau să rămînem aşezaţi acolo.

Apoi vin la rînd oamenii-cîmpie, oameni buni, cu sufletul cît Bărăganul, oameni veseli ca un lan de floarea-soarelui zîmbind către razele fierbinţi. Oameni gata să te primească oricînd, oameni pe care îi placi, dar apoi după un popas cu ei, tînjeşti la munte sau la mare.

IMG_4146Am întîlnit oamenii-insulă, şi eu sunt unul dintre ei. Suntem pentru mulţi o excursie exotică de care ai nevoie cînd vrei să fugi, să te regăseşti. Oamenii-insulă sunt cei care ascultă, în faţa cărora te dezbraci de tine şi laşi acolo tot bagajul, iar cînd te vindeci, pleci mai depare în jungla urbană, ştiind că pe insula ta secretă te poţi întoarce oricînd e nevoie, cu sau fără bagaj, pînă cînd te hotărăşti să rămîi. Relaţionez bine cu ceilalţi oameni-insulă pentru că am nevoie de spaţiu să respir, să fiu eu. Iubitul meu trebuie să fie munte, prietenii mei sunt de obicei oameni-mare sau oameni-ocean. Cei cu care rămîn o viaţă sunt oceane şi mări şi alte insule, ne vedem cît să ne simţim extraordinar să ne bucurăm unii de ceilalţi ca într-un concediu necesar, relaxant care te deconectează de la banal, obişnuit, domestic.

Aşa ştiu că oamenii-mare sunt frumoşi, spumoşi, agitaţi, neliniştiţi. Îi doreşti cît să-ți umpli dorurile de ducă, dar te obosesc. ÎI vei iubi mereu, dar nu-i vei lua acasă, vor rămîne acolo, în depărtările lor, să te uimească din cînd în cînd, să te agite, să te răstoarne, să-ţi dea viaţa sau să îţi ia viaţa. Sunt curajoşi şi nebuni, fiindcă o mare liniştită sau un ocean calm devin paradoxuri pentru cei care îi caută doar ca să se arunce în valuri.

Mai sunt oamenii-oraș şi oamenii-sat, uşor de recunoscut şi unii şi ceilalţi pentru că reprezintă majoritatea.

Îmi plac oamenii importanţi, care schimbă cursul vieţilor celorlalți. Aceștia pot fi oameni-țară sau oamenii-continent, oamenii-ocean, oamenii-pol,  ei îi conţin pe ceilalţi şi sunt marile personalităţi în orice domeniu.

Cred că într-o zi, cineva, ar trebui să facă atlasul geografic al relaţiilor, să ştim exact cum se cucereşte un vîrf de munte, cum să rămîi aşezat pe o cîmpie, cum să nu pleci de pe insula pe care o iubeşti, cum să îţi faci o armată de oraşe sau cum să îi creşti pe oamenii sat sau cum să devii mare dacă eşti podiş sau cum să faci valuri dacă nu eşti ocean. Sau nu. Pentru că altfel n-am mai visa la alte orizonturi și ne-am plictisi fără formele de relief ale altora.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :