Atenție, soacră la orizont!

Pensioner fights off burglar with walking stickEra odată o doamnă în etate, nu avea 3 feciori, ci doar unul, nu avea o casă bătrânească, ci 2 apartamente și o vilă, banii nu-i ținea la ciorap, ci la bancă.

Cum simțea ea așa că îmbătrânește, se tot gândea cine o să aibă grijă de acareturile lor și de odorul mamii. Bătrânețea e grea, trebuie să-ți dea și ție cineva o cană de apă, iar fiul ei mai avea puțin să ajungă la onorabila vârstă de 40 de ani și îl tot presa să se însoare, eventual să facă și un plod care să moștenească agoniseala de-o viață. Dar pentru a se însura trebuia să lase nebuniile, dezmățul, curvele, că de băut nu mai bea de mulți ani și să pună osul la treabă.

Fiul avusese o tentativă de însurătoare cu vecina next door, nu-I despărțea decât peretele, iar dacă l-ar fi spart măreau cuibușorul. Cu toată dragostea ce i-o purta,  fata ”proastă” a ascultat de părinți și a plecat în străinătate și… dusă a fost. Cum ochii care nu se văd se uită… după alții, nu a trecut mult timp și flăcăul îmbăteânit de vreme și-a găsit alta mai tânără cu vreo 25 de ani, care îl scotea în cluburi în loc să stea să joace un șah cu el sau să creeze ceva, fie și un mileu.

Problema cea mare era mama care nu o plăcea deloc pe nora cea tinerică și-i tot reproșa: ”fată obraznică, cheltuiți banii prin cluburi, stai cu țâțele pe afară și cu fusta până la cur, nu faci treaba, mai ești și studentă”, apoi ]l lua pe fii-su: “trebuie s-o ții și pe asta, ai văzut ce-a făcut cealaltă a plecat și te-a lăsat, te-a mâncat de bani, nu e de tine, mămică”.

in-laws_1693747cEl, rebel din fire nu prea asculta de sfatul mamițichii, dar fiind tocat zi de zi la cap a început să creadă că e mai bine să se potolească și să se căpătuiască. Soarta i-o scoate în cale pe femeia cu 11 ani mai tânără, frumușică, nebunatică, cu principii solide, crescută la țară, singură la părinți, cu job bun, nici bogată, nici săracă, numai bună pentru el și pentru mamă. Fată de fată. Partidă de partidă.

După două priviri, zece vorbe și un schimb de numere de telefoan s-au revăzut la el acasă după o săptămână unde el dădea o mega petrecere. Nu știa niciunul ce se sărbătorește, dar cum prietenii comuni îl cunoșteau din alte împrejurări, au mers cu toții fără nici o îndoială că nu se vor distra.

Varianta ei

Ajungem la el, noi, o gașcă de 4 oameni, el cu altă tipă, nimic anormal până aici.

Distracție boșo-style că mă tot întrebam ce căutăm noi acolo, altceva mai bun nu aveam de făcut? Semințele ne lipseau și tablele. Într-un moment de plictiseală maximă, unul dintre noi cere o cafea, dar toată lumea se codea să o facă. Măi fraților e vorba de o cafea, las că vă fac eu și uite așa am ajuns cu John în bucătărie să-mi arate orânduielile, numai că, nici el nu știa prea bine ce-i în bucătăria lui. Ca să pot folosi o crăticioară în care să fac o amărâtă de cafea a trebuit să spăl o chiuvetă plină de vase, nu de alta, dar nu aveam loc să arunc un pai. Am eliberat tot și am pus de cafea, cred că totul a durat o jumătate de oră, timp în care ne-am dat la discuții.

Cafeaua era gata, discuții din ce în ce mai aprinse, i-am întins cana și să mergem la ceilalți să-I servim, dar el mă prinde de mână și mă roagă să iau loc la masă. Îmi retrag mâna rugându-l să mergem totuși, iar el mă ținea atât de strâns că-mi venea să urlu. Ok, hai zi ce ai de zis și gata.

El : ”Vreau să fii soția mea!”, am simțit cum fuge gresia de sub mine, nu-mi venea să cred că mi se întâmplă așa ceva cu un necunoscut. Eram atât de înmărmurită că nu am avut nici o replică. Mă uitam fix în ochii lui și am văzut că e serios, m-am adunat destul de repede și am intrat în jocul lui, spunându-i: ”Văd că femeile sunt în limbă după tine, ne-am văzut de 2 ori și ai fost cu 2 femei diferite, nu înțeleg ce vrei de la viața mea. Eu sunt de la țară, nu am nimic, las-o moartă și zi ce vrei clar și răspicat, nu se supără nimeni”. El nu și nu, o ținea pe-a lui cu căsătoria. Ok, am mers în sufragerie amuzată și le-am spus celorlalți că tocmai am fost cerută de nevastă. Nimeni nu era mai uimit ca mine, ba chiar prietenul nostru comun care-l cunoștea de ani buni a încurajat nebunia asta, chiar era încântat, deja se vedea la nuntă.

Păi dacă-i joacă, joacă să fie. Fata care era cu John în seara aceea a izbucnit în plâns și a ieșit trântind uși și înjurând. Era o situație destul de penibilă. Spre dimineață am plecat și noi spre casele noastre, zilele următoare am tot vorbit cu John la telefon, ne-am mai văzut o dată în oraș, iar el o tot ținea cu căsătoria și să ne mutăm împreună, parcă era setat.

3După un timp ne-am mutat împreună dorind amândoi să ne descoperim, nu știam mai nimic unul despre celălalt. Trebuia să se obișnuiască cu ideea că exist zi de zi în viața lui și nu mai intră pe ușă cine vrea și iese cine poate, să descoperim împreună ce ne face fericiți și să ne facem viața frumoasă. După o săptămână nebună de conviețuire m-am trezit cu verigheta pe mână. Joaca-i joacă, dar angajamentul nu-l faci ca să zici că ai făcut-o și pe asta. După câteva ore de discuții am acceptat, conștientă fiind că de acum nu mai e joacă și nici nebunie.

Alo, aterizează soacra mare!

Cum orice minune ține trei zile, vine și minunata zi când mama-soacră vrea să-și cunoască proaspăta noră. Nici n-a văzut-o bine că a început bombardamentul cu întrebări. Dacă băbuța ar fi fost reporter de investigații ar fi primit multe premii.

Fată de bun simț, nora răspunde sincer la orice întrebare (mare greșeală). Că a plăcut-o sau nu, nu se știe, cert este că a spus: ”eu nu sunt mama, sunt prietena voastră”, ”voi sunteți copiii mei”. Mai târziu aceste vorbe s-au transformat în posesivitate și control.

John avea planificat să plece din țară chiar luna care urma și uite așa proaspăta mireasă se trezește singură acasă. Nu putea să-și ia concediu să plece cu el, totul fusese prea din scurt. Nici nu-l putea opri, chiar l-a încurajat să-și ducă planurile la bun sfârșit, el nu trebuia să facă nimic altceva decât să stea liniștit. Cât despre soție, lasă că se descurca ea, cum făcuse de mii de ori. Și uite așa el a plecat peste mări și țări.

Soacră-soacră, poamă acră

Dar soacra, scumpa soacră, cum să o lase singură în casa fiului ei? Dacă era vreo infractoare și-i fura oalele, crătițile, mocheta, mobila, pereții sau celalalte? Venea să doarmă cu nora, o teroriza cu întrebări de tot felul, un adevărat interogatoriu și una peste alta a vrut să-i mai ia și cheile casei. A tăcut nora cât a putut, dar simțea că explodează, cheile nu i le-a dat și a ieșit în oraș la o cafea cu un prieten comun, căruia i-a povestit prin ce trecea.

Au trecut câteva zile de stat cu soacra, nu-mi venea să mă mai duc acasă. Mă simțeam sufocată, terorizată. Soacra făcea un gest frumos și îmi trântea 5 muci în fasole. Cu riscul de a stricat tot, am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe John spunându-i: ”eu nu mai suport să stau cu mă-ta, ori pleacă, ori vii acasă, ori plec eu”. Trebuia să simplific cumva situația care mă măcina clipă de clipă. El știa că totul este bine acasă, că toată lumea e fericită, a vorbit cu mama lui, dar nu a reușit s-o convingă să stea la ea acasă.

A doua zi, John s-a urcat în primul avion și s-a întors. A aruncat valiza în mijlocul casei, am uitat de toate, ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, ochii ne luceau de bucurie, love was in the air, și deodată auzim din spate ”dar pe mama ta nu o pupi?”

(va urma)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. roxi spune:

    noroc ca avea un singur ficior..ca daca avea 3, te pomenesti ca patzea ca si soacra cu 3 nurori..

Comentează :