Apelul pierdut

spumaAzi-noapte mi s-a prins în fiecare fir de păr o ființă

și rămăsesem într-o insomnie imobilă și publică

nu știu de unde suna telefonul

nu știu dacă erai tu

mai tîrziu m-au mutat într-o închisoare fără gratii

unde mă loveam de aer în față și în spate,

femeie renăscută oarbă în zăpada neagră,

femeie nenăscuta ce se imaginează goală

telefonul suna și nu știam dacă ești tu

se apropie iar seara și-mi pare că m-am întors pe dos

cu trupul înăuntrul sufletului și telefonul închis

locuiam în centrul orașului, vecina ta în univers și timp

suna la ușă și auzeam la fel cînd nu suna

degeaba îmi ancorau părul în podea

eram logodnici telepatici, cu telefoane-n mîini legate

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :