Apelul pierdut
Azi-noapte mi s-a prins în fiecare fir de păr o ființă
și rămăsesem într-o insomnie imobilă și publică
nu știu de unde suna telefonul
nu știu dacă erai tu
mai tîrziu m-au mutat într-o închisoare fără gratii
unde mă loveam de aer în față și în spate,
femeie renăscută oarbă în zăpada neagră,
femeie nenăscuta ce se imaginează goală
telefonul suna și nu știam dacă ești tu
se apropie iar seara și-mi pare că m-am întors pe dos
cu trupul înăuntrul sufletului și telefonul închis
locuiam în centrul orașului, vecina ta în univers și timp
suna la ușă și auzeam la fel cînd nu suna
degeaba îmi ancorau părul în podea
eram logodnici telepatici, cu telefoane-n mîini legate