Anxietatea – o permanentă stare de alertă

Îmi este teamă că voi păți ceva rău.

În activitatea mea din cabinetul de asistență psihopedagogică vorbesc cu elevi, părinți, profesori care se confruntă cu diverse probleme. Una dintre acestea, foarte des întîlnită, este anxietatea. Profesori, părinți și copii se plîng că le este frică din diverse motive: de ce se întîmplă acum în țară, de ce urmează să se întîmple, de situații care au fost și ar putea reveni, de examene, de vorbitul în public etc.
Așadar, ce este anxietatea și cum se poate trata?
Anxietatea generalizată este teama excesivă și incontrolabilă privind evenimentele din viața cotidiană.

Atunci cînd se instalează la copii, anxietatea se manifestă astfel:
la nivel mental: copiii anxioși au gînduri centrate pe un anumit tip de pericol sau  amenințare. Ex: “îmi este teamă că voi păți ceva foarte rău;
la nivelul corpului fizic: corpul devine încordat, se accelerează ritmul cardiac, apare transpirația, senzația de greață, dureri la nivelul stomacului, pot apărea ticurile etc;
la nivelul comportamentului: copiii anxioși sunt agitați, plîng, se ascund, evită persoanele din jur.
Copiii anxioși percep lumea ca fiind periculoasă și evită lucrurile sau situațiile de care se tem. Mulți părinți permit copiilor să își evite anxietățile, preluîndu-le sarcinile și protejîndu-i de posibile neplăceri. În felul acesta, facilitează menținerea acestor convingeri nesănătoase.
Iată cîteva sugestii:
– Încurajați copilul să își exprime trăirile, emoțiile. Dacă nu poate verbaliza ceea ce simte, se poate folosi de pictură, desen;
– Oferiți copilului posibilitatea de a găsi soluții pentru a depăși situația, nu îi spuneți dumneavoastră ce să facă. Ex: “Ce ai putea face în situația în care mama/tata nu a venit să te ia de la școală? (O pot suna, pot cere ajutorul unui profesor etc)
– Întotdeauna folosiți afirmații pozitive. Ex: “Ești capabil să treci peste această problemă! Putem găsi împreună modalități să rezolvăm această situație!”
– Oferiți-i copilului confort și siguranță, îl asigurați că sunteți alături de el. Ex: “Ești în siguranță, sunt aici!”
– Evitați să îi spuneți copilului că temerile sale sunt nefondate. Mai degrabă spuneți-i că totul va fi bine, că va putea face față lucrurilor și că pe măsură ce-și înfruntă temerile, anxietatea lui se va diminua.


Cauzele anxietății pot fi diverse: predispoziția genetică, o familie extrem de protectoare, istoricul familial, abuzurile, divorțul părinților, bolile sau schimbările majore.
Există o diferență majoră între frică și anxietate. Frica durează o perioadă scurtă, se concentrează pe “acum și aici”. De obicei, este orientată către o amenințare concretă și spre modul de evitare sau chiar înfruntare a acesteia. Anxietatea, pe de altă parte, se resimte pe o perioadă lungă și se concentrează pe ceea ce s-ar putea întîmpla în viitor. Anxietatea este percepută confuz și ne determină să fim excesiv de precauți, aspect care duce la o permanentă stare de alertă.

Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :