Adopția internațională, încă un drept retezat românilor

fetitaProcedura adopției în România este destul de anevoioasă, implică timp, multe documente, evaluări sociale și psihologice, dar mai ales foarte multă răbdare. Parcurgerea tuturor procedurilor, inclusiv cele de post-adopție, durează chiar și ani întregi, iar în unele cazuri, copiii rămîn în centrele de plasament, în ciuda eforturilor familiei adoptatoare de a-I lua acasă pentru că, înainte ca un copil să fie dat spre adopţie, se consultă pînă şi rudele de gradul 4. Alteori, copiii sănătoşi sunt trecuţi în acte ca fiind bolnavi, iar majoritatea românilor își dorește, conform sondajelor, copii fără dizabilități, de preferat să nu fie de etnie romă și să aibă pînă în 3 ani.

Adopțiile internaționale au fost stopate, fiind facilitați doar românii cu domiciliul în străinătate, care vor putea adopta copii din ţară și, astfel, s-a dus șansa copiilor în așteptare (waiting children), așa cum sunt numiți toți cei din categoria defavorizată, de care vă spuneam mai sus.

În străinătate lucrurile stau altcumva. Acolo nu trebuie să fii steril sau căsătorit ca să-ți dorești și să poți adopta pe cineva. Nici copilul adoptat nu trebuie să fie neapărat blond cu ochii albaștri, sănătos sau nou născut.

down-sendromu_kucukÎn vreme ce în țara noastră copiii cu sindromul Down sunt considerați un eșec și deseori sunt abandonați la naștere, străinii adoptă copii cu dizabilități din toate colțurile lumii. Mai puțin din România, firește, din cauza legii gîndită și răs(z)gîndită de minți luminate care au decis că locul acestor copii e în spatele unor gratii de fier, ale patului în care sunt condamnați să-și trăiască zilele.

După scandalul cu orfelinatul groazei din Sighetul Marmației, din anii 90, copiii au fost ținuți în condiții mult mai bune, umane, ar zice mulți. S-au construit centre de plasament și casa de tip familial, centre special amenajate pentru copiii cu dizabilități severe, în care însă aceștia sunt adesea doar ținuți în viață.

Conform unui studiu, Bucharest Early Intervention Project (BEIP), început în anul 2000 de trei cercetători americani, care analizează efectele instituţionalizării asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor prin comparaţie cu copii care nu au fost instituţionalizaţi sau care au fost plasaţi în asistenţă maternală, copiii instituţionalizaţi de la vîrste foarte mici au în perioada adolescenţei probleme de ataşament, un IQ mai mic, agresivitate mai mare şi dezvoltă probleme psihiatrice. Charles Nelson, profesor al Universității Harvard, a explicat că soluţia este ca ei să fie scoşi din instituţii şi să meargă în familie.

ed17c9c1b4b4559787565d4f339630656a4f4854De ce și-ar dori cineva un copil de pe lista de așteptare?

Pe lista de așteptare sunt trecuți așa-numiții waiting children, din care fac parte copiii trecuți de 5 ani și cei cu dizabilități. De multe ori însă, aceste dizabilități pot însemna astm bronșic sau o malformație congenitală de tipul buză de iepure (Cheiloschizis), ce poate fi corectată ușor prin intervenție chirurgicală.

Alteori, depinde foarte mult de motivul pentru care vrei să adopți un copil și de așteptările pe care le ai. Acest lucru îmi amintește de mamele care, neîmplinite profesional sau sentimental, încearcă șă-și trăiască visul prin copii, obligîndu-i să-și aleagă o profesie nepotrivită sau un partener de viață ales de ele. Sau de cele care arată carnetul de note tuturor vecinilor, umflîndu-se în pene cu calificativele puse de doamne învățătoare și reprosînd copilului orice notă sub 8.

Nu ne putem clădi fericirea pe munca sau pe calitățile admise de societate ale copilului nostru, dar pentru a înțelege asta, românii au un drum lung de parcurs și mentalități de schimbat.

celine-8Reece’s Rainbow este, în America, una din agențiile de adopție care militează pentru drepturile copiilor cu sindrom Down, în special și pentru cei cu dizabilițăți în general. Agenția ajută familiile adoptatoare în procesul adopției și prin strîngerea de fonduri pentru a reduce costurile. Dacă nu vrei să înfiezi un copil din cei listați pe site-ul agenției, poți ajuta prin donații sau distribuind link-ul pentru a afla și alții.

Personalități cu dizabilități

Madeleine Stuart, un model australian în vîrstă de 18 ani, n-a lăsat sindromul Down, de care suferă, să-i stea în cale și a devenit un model de succes, luna aceasta defilînd pe scenă la NY Fashion Week.

Un alt exemplu e Pablo Pineada, prima persoana cu sindrom Down care a obţinut o diplomă universitară și care lucrează, de asemenea, ca actor, unul de succes de altfel.

Karen Gaffney_0Karen Gaffney, înotătoare medaliată la Jocurile Olimpice ale persoanelor cu dizabilităţi, a fost prima persoană cu sindrom Dawn care a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Portland, pentru munca ei destinată atragerii interesului public asupra abilităţilor persoanelor cu SD prin fundaţia care îi poartă numele.

La vîrsta de 9 ani, Marla Runyan a orbit, însă acest lucru n-a împiedicat-o să practice atletismul. A devenit de trei ori campioană naţională la 5.000 de metri femei, a cîştigat 4 medalii de aur la jocurile Paralimpice de vară și, în 2000, a devenit prima persoană cu handicap care a participat la Olimpiada din Sydney.

În anul 1796, Beethoven a început să-şi piardă auzul, şi, în ciuda acestui handicap, a creat unele dintre cele mai minunate compoziţii muzicale din istoria muzicii clasice.

shStephen Hawking, complet imobilizat și fără voce, este un fizician englez, teoretician al originii universului şi unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani.

Exemplele sunt multe și, deși scepticii vor spune că sunt doar excepții, faptul că fiecare din noi are ceva bun și că acel ceva poate fi dezvoltat și adus pînă la cele mai înalte stadii, e un argument în plus în decizia de a înfia copilul care nu e perfect în ochii societății, dar care are nevoie de o familie pentru a-și dezvolta potențialul.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *