De la mania persecuției la mama Omida

Cum și de ce ne mai ”vrăjesc” femeile!
De cînd lumea și pămîntul, femeile au fost mari vrăjitoare atunci cînd au vrut. E în firea lor și nu e frumos că fac atît pe niznaicele și nu recunosc exact lucrul la care sunt cel mai bine pregătite. Istoria și toate poveștile de amor ne arată cum s-au făcut luntre și punte, cum au fraternizat cu diavolul ca să obțină ce-și doresc, ba uneori chiar și ce nu-și prea doresc, au călcat capul caprei în patru făcînd apoi pe victimele nevinovate, au fluturat genele și-au strivit în pumnișorii lor dulci tot atîtea lacrimi amare pe cît de false, cu unicul scop de a fura inima unui bărbat care, bietul, oricum le-ar fi dat-o pentru o noapte de amor (sau mai multe) fără să fie nevoit să asiste la atîta teatru Bulandra. Oricum ar fi, cu atîtea tertipuri la purtător și cu tot atîtea intrigi în sinapsele neuronale cît șerpii dizgrațioși din părul Gorgonei, nimeni nu poate ști cu adevărat ce-și doresc femeile și uneori chiar e mai bine să nu ne hazardăm să aflăm, dacă vrem să scăpăm întregi din jocurile dulci-acrișoare ale amorului. Important este că bărbații știu ce vor: o iubită tandră, inteligentă, dar nu guralivă, care să arate beton în părțile esențiale, să înnebunească imaginația tuturor vrăjmașilor lor de corporație, dar de care să fie siguri că nu va sări nici măcar în brațele celui mai bun prieten al lor de bere sau de miștouri. Problema este că rareori (se) mai găsesc astfel de perle.

Sunt o doamnă, ce pana mea!
Cînd zic ”vrăjitoare” mă gîndesc la acele dame de calibru care aveau capacitatea de a te hipnotiza cu vorba, privirea sau talia lor fragilă, bună de frînt într-o îmbrățișare, de nu te mai interesa mai apoi nici cum te cheamă, nici pe ce planetă trăiești, nici dacă te îmbolnăvește, Doamne ferește, de SIDA. Mă avînt în vîltoarea cuvintelor și spun că dacă n-ai întîlnit pînă acum o ”damă cu camelii”, sfărîmicioasă pînă la derută pe care simțeai instant nevoia s-o protejezi, ori o Faustă răzbunătoare, care cu o mînă te-ar fi scos din ananghie, iar cu cealaltă te-ar fi îngropat de viu, sau o Nanon de Lartigues care te-ar fi putut lăsa fără avere cu atîta ușurință și delicatețe, ca la final ajungi să-i mulțumești că te-a băgat în seamă ca și cum ți-ar fi făcut un favor, ori poate o Marlyn Monroe de a cărei dulceață blondă nu te-ai mai fi săturat, atunci sigur ai dat măcar peste o mîndră mioriță de-a noastră care suferă de mania persecuției, pentru că, nu-i așa, dacă tot e frumoasă, mai mult ca sigur toți bărbații ce-i vor ieși în cale vor cădea secerați de nurii ei sălbatici, fără ca ea să clipească măcar. Darămite să mai și clipească!

Cum n-ai fost impresionat din prima secundă de părul ei mieriu și picioarele cam butucănoase? Să nu te miri atunci că ești un porc! Nu te-au dat pe spate sînii ei voluptuoși, dar fundul cam lăsat? E clar că ești un netrebnic fără căpătîi și toate prietenele ei vor fi imediat puse la curent cu aceasta. Pentru că e o doamnă, ce pana ei! Dacă n-ați prins încă ideea permiteți să dezvolt.

A fost odată ca niciodată…
… pe cînd bunica era fată și nu-și închipuia că va ajunge și ea o mîndră posesoare de budigăi, ceva ce se numea ”mister feminin” și toată lumea, de la cercetătorii britanici la cei nepalezi, încerca să-l descopere sau măcar să fie prin preajma lui. Misterul acesta era chipurile etern și chiar așa se și numeau multe articole din vremea aceea ”Eternul mister feminin”, anii 70 mai exact. Desigur, eu nu eram încă proiectată pe această planetă, dar grație mamei mele care a păstrat toate revistele pentru femei la care era abonată, am putut citi despre toate acele dame nemaipomenite, gen Catherine Deneuve, Sophia Loren sau Audrey Hepburn, care din păcate au murit (cum s-a întîmplat cu Audrey), au îmbătrînit (frumos, ce-i drept, dar n-au mai apucat să transmită secretul mai departe, întrucît au dat naștere unor băieți de ispravă) sau au devenit mari iubitoare de animale (ca Brigitte Bardot), după ce au dat-o în bară cu bărbații care au fost copleșiți de atîta mister încît le-au părăsit. Drept pentru care misterul a dispărut, deopotrivă cu eternitatea, iar eu mi-am reorientat cariera și am preferat să scriu pentru bărbați. Măcar ei nu s-au dat loviți de nu știu ce enigme masculine, știut fiind că, de obicei, dacă au un secret, mor cu el de gît sau nici măcar nu au idee că-l dețin. Ca de pildă, pasiunea zdrobitoare pe care ar putea-o face o nebună pentru ei, de ar fi în stare să ajungă și pe la mama Omida sau bunica Amandina să-i zică de noroc.

Unde-i bot, e și prostie!
Dar acest aspect este din altă poveste. Una grotească și grobiană, mai degrabă o bucată tragi-comică despre care, probabil, oricărui bărbat cu țiglele pe casă, i-ar fi rușine s-o povestească și ca banc, darămite să mai și participe la ea. Din păcate, unii dintre ei, sperăm că din ce în ce mai puțini, au nefericirea de a se cupla/căsători cu ”persecutate prin închipuire” din naștere. De obicei, sunt acele muieruști care, dacă n-ai stat drepți în fața lor, au luat imediat poziția de mimoză, au pus un bot pînă-n pămînt, iar dacă mai sunt și injectate cu botox, botul lor ajunge pînă la rîme, vorba celor de la Creative Monsters, și gata, următoarea mișcare e să trîntească uși, geamuri, oale, crătiți sau chiar mîncarea la gunoi pentru simplul motiv că exiști și nu te-ai aplecat galant atunci cînd a trecut ea pe covorul roșu. Dacă faci greșeala s-o îmbunezi cu orice preț, circul va continua toată viața. Garantat! Pentru o astfel de muiere, calvarul tău va fi raiul ei, nici pomeneală de iubire! Și cînd te gîndești cât de delicioase ar putut fi unele tăvăleli amoroase, dacă nu chiar toate, pe care le-ai fi putut avea dacă n-ai fi ales o simplă botoasă cu pretenții de regină. Să-ți mai explic odată. Nu o vei putea scoate niciodată la cap cu ea, maică-ta e o scorpie, care nu o suportă, amica ta din copilărie e vaca aia care n-o respectă și nu i-a pus zahăr în cafea, diriginta ta din liceu e o babă idioată, iar colega de birou sigur se dă la tine și vrea să i te fure. Toate acestea sunt tot atîtea pretexte de a se enerva subit pe tine, nemernicule, și de a-și da în bobi, ghioc, carți, tarot să vadă ce-o mai așteaptă la drum de seară sau ziurel de ziuă. Nici nu-i trece prin cap că o cină pregătită cu dragoste, la lumina șoaptelor suave și drăgălaș-complice sau un zîmbet neprefăcut ți-ar putea înmuia șapte straturi de piele și ar face să bată la unison toate cele patru cămăruțe ale inimii. Să nu mai vorbim că sexul cu o botoasă ar avea și el farmecul lui dacă gagica nu și-ar deschide coapsele cu dificultatea unei frigide, cerșind parcă ceva la schimb: să sari peste Crăciunul cu maică-ta, să o dai dracu pe amica ta din copilărie, să nu-ți mai saluți diriga din liceu sau să-ți schimbi serviciul unde stă zilnic la pîndă curva aia de colegă. Nici așa n-a mers?! Ghicitoarea orașului intră în acțiune, mai ceva ca Mărgelatu, spre uimirea cartierului care oricum a aflat tot și rîde pe la colțuri. Nici un mister, mon cher, iubita ta e cam dusă cu sorcova. Ori o faci bine, ori renunți la ea. Numai nu te apuca să-i torni copii, asta dacă ții la libertatea ta. Altfel, putem să-ți spunem deja adio, frățioare, și Dumnezeu să aibă milă de suflețelul tău.
Eh, nu am vrut să vă sperii, sunt sigură că nu aveți astfel de femei în viață, iar dacă vă sunt prin preajmă, oricum vă e prea jenă să recunoașteți, așa că veți inventa un prieten care are. De un lucru însă sunt pesimist de sigură: că eternul feminin a murit. Cel puțin la noi în țară! Poate că de aceea avem din ce în ce mai multe mame Omizi. Pe cap de ”persecutată”!

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesoară de franceză și engleză, timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am publicat cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. În prezent, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici. Dacă ai de gînd să comentezi, fă-o civilizat și doar dacă ai ceva de spus. Dacă nu, așteaptă-te la un răspuns pe măsură și ia viteză.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :